miercuri, 11 noiembrie 2009

Am revenit!

A trecut ceva timp de când nu ne-am mai aşternut condeiul pe aceste pagini, fie el şi în formă digitală...Dar acum plănuim să revenim în forţă. Cu toate că odată cu toamna a început şi şcoala şi timpul liber a devenit aproape inexistent, cercetaşii noştrii au găsit răgazul necesar să lucreze, să se distreze şi să primească, cu braţele deschise, pe cercetaşii care le-au călcat pragul. Ca să nu bat pasul pe loc şi să te plictisesc cu o prea lungă introducere, te las drag cititor în compania unor temerari şi exploratori dornici să îţi împărtăşească un pic din ce înseamnă pentru ei sa fie "Gata oricând!" Nu in ultimul rand, sa le uram succes celor 3 participanti la concursul de fotografie "Urme de cercetas" de anul acesta: Petra, Irina si Mihaiela!


Inima de cercetas, Petra Trifon


Scoutparty


Din păcate, Scoutland a fost ultimul camp în care liderii noştrii, Alexandra, Ruxi şi Radu ne-au mai însoţit, deoarece clasa a 12-a şi vacanţa de vara erau gata şi…urma facultatea. Aşa că noi, ca nişte cercetaşi “subalterni” iubăreţi ce suntem, am plănuit să ne luăm “cel mai memorabil” rămas bun de la ei.
Înarmaţi cu carneţele, pixuri şi bani Petra, Irina, Diana, Teddi şi Andreea, am pornit spre cofetăria Arta pentru a face o planificare detaliată.
Multe prăjituri au fost devorate, multe foi au fost mâzgâlite şi umplute cu notiţe şi minţile noastre au fost suprasolicitate [mai puţin când vine vorba de Teddi]. Nu că am vrea să te jignim, Teddi, am fost…onoraţi de participarea ta la organizare, doar că ştim că ţie nu îţi prea place să îţi baţi capul :).
Cu vreo 2 zile înainte de marea petrecere şi liderii noştrii ne-au pregătit o surpriză: o orientare! A trebuit să facem multe chestii amuzante gen: să mergem să facem cumpărături la piaţă, să ne rotim în jurul sensului giratoriu 2 ore în continuu [asta nu a fost neapărat amuzant], să căutam un film prin alte o mie şi tot aşa.
La ora 2, când în sfârşit terminasem de îndeplinit sarcinile, “comitetul de organizare” s-a întors la sediu pentru a face nici mai mult nici mai puţin de 102 gulguţe! [cutii cu luminiţe] şi multe alte “aranjamente” interesante…
Următoarea dimineaţă, toţi eram aliniaţi în staţia de la Opera, asteptând autobuzul de la Real pentru a face shopping. Din păcate, nu am fost atât de norocoşi şi la întoarcere pentru că am străbătut tot drumul de la Real până la sediu pe jos. Mâncarea a fost transportată la Diana acasă şi eu m-am retras cu Irina la mine acasă ca să facem mult-aşteptatele “Afro-American cupcakes”.
O săptămână a trecut în zbor şi era 3 septembrie [cred]. La 11, echipaţi cu limonadă la litru, izoprene, pături, casetofon şi oja colorată am ajuns la sediu şi am început să mutăm mobilier şi am încercat să ascundem mâncarea cât mai bine.
Liderii au ajuns la ora 15 şi au pornit în orientare şi la 18.00, după o întârziere de o oră, am ajuns în sfârşit în sediu şi petrecerea a început oficial. Păcat ca aveam numai 3 Cduri cu Cranberries, nu[:))]?
Am dansat pe picioarele altora, am stat în nas, am mâncat, am cântat cântece cercetăşeşti şi ne-am jucat jocuri ce ne-au adus înapoi amintiri plăcute.
Cu toţii ne-am simţit bine şi mai aşteptăm şi alte ocazii de petreceri!

Gata oricând, Andreea Hagea


Printre culori, Irina Georgescu



Albanezi la Deva – călătorie în timp


Ei bine, ca urmare a ScoutLand-ului, în care am legat prietenii [şi iubiri], am chemat C.L. “Axente Sever” – Alba Iulia la noi, la Deva. Evident că am muncit mult şi am fost foarte entuziasmaţi să îi primim la noi. Când în sfârşit a sosit duminica de 20 septembrie, toate indiciile erau gata, cadourile de asemenea, iar noi, foarte fericiţi, îi aşteptam pe dragii noştri albanezi.
Primul indiciu, care le-a fost dat de către Irina, lidera noastră, la gară, îi introducea în poveste: ei au greşit trenul şi s-au întors în timp, iar pentru a reveni în prezent, trebuiau să treacă nişte probe. Prima era să ne găsească la statuia lui Traian, ceea ce au şi facut. Apoi, acolo, în inima Devei, au cântat imnul cercetaşilor. După ce au trecut şi de proba asta, am plecat cercetăşeşte spre parc, eu încercând să le captez atenţia prin câteva legende despre Deva şi despre istoria daco-romană a acestor locuri, ceea ce i-a interesat, după cum spune şi Manase în interviul luat de Andreea: “Deea: Cum ţi s-au părut informaţiile? Manase: Interesante. No!”, fapt ce mă bucură.
În parc, îi aşteptau Irina, Diana şi Denise. Acolo, lângă statuia pedestră a lui Decebal, au fost puse 4 indicii, unul dintre ele foarte evident, celelalte scrise de la coadă la cap. Le-a luat destul de mult timp să găseasca indiciile, dar noi am folosit acest răgaz pentru a ecologiza puţin parcul. După ce au găsit toate indiciile, le-a mai luat ceva vreme să le dezlege, iar Manase ne-a cântat la drâmbă. Şi aici, Manase crede că am râs de ei şi a spus că: “faza cu căutatu’ în parc era ciudată”[evident, doar au căutat aproape o ora:))]. Apoi, fericiţi cu toţii că am terminat cu acest punct de control, iar Andi şi mai fericit, fiindcă se apropia de McDonald’s, am pornit spre Cetatea Devei. Ajunşi sus, am făcut muulte poze de grup, iar Marta ne-a vorbit tuturor despre Deva şi am făcut chiar un joc. Apoi, am coborât în centrul vechi, deoarece trecusem de la epoca daco-romană, la Evul Mediu şi apoi în anii 1800. Acolo, pe zidăria Teatrului Naţional, era pusă o săgeată mare cu Alba-Iulia, ce îi îndrepta spre Hotelul Orient [actualul Reno], a cărui poza le-o dăduse Maia. Ajunşi acolo, au găsit indiciul care îi îndruma spre mult-aşteptatul McDonald’s.
La Mc, dupa ce am mâncat cu toţii, au sosit Mădă cu Rareş. Eu am pus stăpânire pe deja celebra “pită”[o pălărie din ceva ciuperci] a lui Rareş şi am plecat cu toţii spre Cal, unde îi îndruma următorul indiciu. Acolo trebuiau să facă o scenetă. După aceasta s-au urcat în pom pentru a găsi următorul indiciu, care îi trimitea la statuile gimnastelor de lânga stadion. Au fost, după parerea mea, foarte dezamagiţi că erau doar niste busturi, când de fapt gimnastele sunt reprezentative pentru Deva. Am jucat acolo “Zombie,Zombie”, după care am plecat, pe strada Axente Sever, spre sediul nostru.
La sediu, au trebuit sa realizeze cu toţii un desen în care fiecare să reprezinte ce i-a plăcut cel mai mult în această “expediţie” prin Deva de altădată. Apoi au primit cadourile [cartea despre Deva, tabloul făcut de Marta şi pe spatele căruia ne-am semnat cu toţii, brăţările făcute de Irina şi puse în cutia creată de Maia şi mini-tablourile ce reprezentau orientarea lor], am povestit mult, am primit şi noi o invitaţie la Alba şi apoi i-am condus la gara, încheindu-se asfel această zi frumoasă. Se pare ca le-au plăcut mult cadourile, mai ales lui Manase, care zice: ”faine cadouri, tablou’ şi cartea cu Deva or rămas la mine, deci îs faine; şi poza cu voi şi nu le dau… şi săgeata cu Alba Iulia îi la mine”.
Din această experienţă şi din interviul luat lui Manase de către Andreea am învăţat că trebuie să fim mai organizaţi, să fim mai atenţi în crearea poveştii şi să facem indicii mai grele:). Şi ca să închei frumos acest articol, voi reda ultima parte a acestui interviu:
“Andreea: Deci te-ai distrat la Deva?
Manase: Iee...
Andreea: NU TE-AM AUZIIIIIIIIIIIIIIITTTTTT!
Manase: Ieee....
Andreea: CERCETAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAŞIIIIIII!!!!
Manase: La noi nu ii moda cu “Gata oricând!”
Andreea: ŢIPĂ ODATĂ!
Manase: GATA ORICÂND!”.
A fost frumos sa ne reîntâlnim, pentru că o experienţă precum Campul Naţional de Temerari ScoutLand 2009 uneşte oamenii şi leagă prietenii trainice. Aşa că aşteptăm cu nerăbdare următoarea întâlnire “naţională” de la Deva şi sperăm să fie şi mai bine!

Gata oricând!
A voastră în cercetăşie,
Petra “Orbete” Trifon