duminică, 22 mai 2011

Temerarii şi lupişorii învaţă!

“Ştiţi câte ceva despre cetatea Devei şi parcul acesta în care ne aflăm?” Hmmm... „ Nu prea!”. Cam aşa începea orientarea noastră turistică din data de 21 aprilie, Joia Mare. Ne-am strâns noi, temerarii şi lupişorii, la Kiddo, unde ne-a întâmpinat Marta şi ni s-a alăturat şi Iulian. De acolo, am pornit spre parc cu micul rucsăcel, câteva eşarfe şi muuulte poveşti.
Am poposit într-un loc în apropiere de scările ce duc către impunătoarea Cetate a Devei. Marta a început să ne povestească câte ceva despre Parcul Cetăţii şi împrejurimi. Cu câteva mici completări ale noastre, am descoperit lucruri interesante şi neştiute de noi până acum despre Parcul în care ne ducem veacul în timpul liber, despre oraşul în care locuim şi despre istoria Cetăţii Devei. Şi, ca să se înveselească atmosfera, Marta ne-a făcut o demonstraţie a mersul călăreţilor dacici care treceau pe aici acum mult timp, după cum urmează : Vin Călăreţii! Trap-Trap-Trap! Merg la dreapta, apoi la stânga! Sar peste obstacole! Merg din nou la dreapta! Sar peste o apă şi cad!! Bâlbâdâc!. S-au stârnit multe râsete, dar şi noi am făcut pe călăreţii, la distracţia noastră alăturându-se Maia, Irina şi Ruxi. Apoi am învăţat să ne orientăm cu ajutorul busolei şi nu numai. Am învăţat cum să ne orientăm în natură dupa cursul apelor sau pur şi simplu să mergem în jos, către câmpie. Marta se grăbea, aşa că am fost lăsaţi în grija fetelor, care s-au pregătit pentru această orientare. Aşa că ne-am distrat pe cinste, jucându-ne muuuulte jocuri cercetăşeşti. Prima data am jucat Gaşca, un joc în care eram împărţiţi pe echipe şi repartizaţi pe numere. O eşarfă era amplasată la egală distanţă faţă de cele 2 echipe şi când se striga un număr, acel copil al cărui număr era strigat fugea şi trebuia să ia eşarfa fără ca adversarul să îl atingă. Chestie de tehnică! Dar cât de mult a luat să înţelegem ce aveam de făcut. Apoi am jucat Capture the flag. În cazul nostru, flag-ul era eşarfa prinsă de braţele celor doi luptători. Cei doi cercetaşi trebuiau să captureze eşarfa de pe umărul adversarului, cu cealaltă mână, într-o adevărată luptă. Primii războinici au fost Iulia şi Liviu, care s-au luptat cu înverşunare pentru eşarfa mult dorita. Următorii au fost cei doi kamikaze din ieşirea din martie, fraţii Trifon, adică eu cu fratele meu Ioan, luptându-ne ca între fraţi. Singurii care au mai avut curajul să intre în bătălie, au fost Raluca cu Alex, un lupişor. Dar ce contează a fost că ne-am distrat. Apoi am jucat Şliup!, un joc foarte tare, în care cineva venea la tine[ în cazul nostru, Maia] şi zicea Şliup!, şi te lua de păr , de nas, de unde vroia ea şi aşa trebuia să te ţină până când cel ţinut făcea acelaşi lucru altuia, şi tot aşa până când am ajuns să formăm un covrig uman.
Până la urmă am plecat cu toţii veseli şi cu râsete cercetăşeşti spre o îngheţată bună-bună, urmând ca apoi să mergem acasă , dar nu înainte să ne urăm Sărbători Fericite!. În final, totul s-a încheiat frumos, fără nicio rănire şi cu multă veselie.

Gata oricând!
Maria Trifon, temerară, patrula Floare de Colţ, Unitatea Dracon

Oare cum îi la orientare?



Vei găsi răspunsul aici..:)
În data de 18 aprilie 2011, la Săcărâmb, am organizat un "mic" hike. Până acolo am ajuns cu maşinile părinţilor, după care "the boss", adică Iulian, ne-a împărţit în 2 patrule pentru a vedea dacă ne putem orienta după hartă şi busolă de la Săcărâmb la Codru, un sătuţ aflat la aproximativ o ora şi jumătate depărtare . Pentru organizarea acestui hike a existat şi un Staff, care era format din exploratori: Ana, Teddi, Andrei şi Ema, care au avut datoria de a găsi o hartă bună şi de a-i coordona la orientare pe ceilalţi cercetaşi. Prima patrulă a pornit la drum imediat ce am ajuns în Săcărâmb, iar cea de-a doua a plecat la un interval de 10-15 minute. Liderul nostru a plecat după noi cu maşina, pentru a se asigura că nu ajungem ‘prea’ repede şi pentru a vedea cine sunt câştigătorii hike-ului. După
calculele sale, în care a evaluat şi posibilitatea apariţiei unor explorări ample, a ajuns la concluzia că ar trebui să ajungem cam într-o oră, dar noi am făcut, în final, vreo 3-4 ore pe drum.
Prima patrulă s-a încurcat şi, în loc să pornească spre Codru, a luat-o pe un drum greşit şi a ajuns aproape de Vărmaga. Noroc că Irina şi-a adus aminte de drumul spre Vărmaga, aşa că ne-am întors la timp, mergând pe drumul cel bun. În trei ore [timp dublu faţă de cel estimat de Iulian] noi, prima echipă, am ajuns, teferi şi nevătămaţi, la Codru. În schimb, nu aveam nicio ştire de la cei din patrula a doua, aşa că, alături de sătenii amabili, ne-am jucat o partidă de volei, până când şi a doua patrulă a ajuns. Am realizat că nu prea le avem cu orientarea şi mai e destulă treabă de făcut, dar, mândri de isprăvile noastre, ne-am odihnit puţin şi am luat un prânz copios, după care am plecat cu toţii la releul de televiziune de la Bobâlna, unde urma să şi dormim. Pentru a ajunge la releu a trebuit să trecem o vale-ntreagă, dar noi, fiind cercetaşi, am ştiut cum să ne ocupăm timpul încât să nu obosim, dar să nici nu ne plictisim. Am cântat tot felul de cântece şi am spus multe bancuri, iar în pauze ne încărcam bateriile şi porneam mai departe.
Am ajuns la releu exact la apusul soarelui, vremea perfectă pentru nişte poze. Gazdele au fost foarte primitoare, iar condiţiile minunate, având în vedere că noi e imaginam o singură cameră cu un pat imens şi, când colo, erau paturi destule pentru fiecare. După ce am despachetat, am mers să căutăm lemne pentru foc şi pentru construcţii. Toate treburile administrative odată terminate, ne-am pus la masă, înfometaţi, şi am luat cina. Pe urmă am plecat afară, unde am făcut focul şi am învăţat câteva noduri esenţiale pt construcţiile de camp. Totodată, am organizat un moment spiritual-surpriză, în care Cozac şi-a depus promisiunea, foarte emoţionată de ce îi pregătisem.
A doua zi dimineaţa, după nesomn şi multă chităreală, am făcut înviorarea la ora 8.10, am luat micul dejun şi am trecut la realizarea construcţiilor de camp. Prima echipă, care era formată din cercetaşi mai vechi, a trebuit să facă un adăpost într-o apă, iar cealaltă un adăpost simplu. Ambele patrule au lucrat bine şi s-au ajutat una pe cealaltă. După ce am terminat cu construcţiile, ne-am jucat o Steaua şi o Gaşca, apoi am împachetat totul şi ne-am îndreptat spre bazinele de la Feredeie. În ciuda ţânţarilor enervanţi de pe drum, ne-am păstrat optimismul şi speranţa că vom găsi apă curată. Odată ajunşi la Feredeie, am găsit imediat un bazin cu mai puţină mătasea-broaştei şi ne-am aruncat cu toţii în apă. Cine ar fi crezut că vom face baie în aprilie, darămite să mai organizăm şi jocuri acvatice sau concursuri de sărituri ? După ce ne-am răcorit bine, au sosit părinţii după noi şi am pornit spre casă, amintindu-ne de experienţele acumulate în acest hike.
Maia Mureşan, exploratoare, unitatea Daos.

miercuri, 4 mai 2011

Festivalul Luminii 2011


Anul trecut, în 13 martie, Parcul Corvin din Hunedoara era luminat de 2200 de gulguţe şi priviri pline de bucurie cercetăşească. Centrele locale Deva şi Hunedoara se uniseră pentru prima oară ca să îi inveţe pe oameni să iubească din nou lucrurile mărunte. Am împărţit semne de carte, ceai, turtă dulce, cântece şi multă voie–bună şi am reuşit să aducem un zâmbet în sufletul fiecărui participant.
Anul acesta, în 7 mai , cercetaşii deveni şi hunedoreni se întâlnesc din nou, de data asta la Deva, în Piaţa Unirii şi pe Bulevardul 1 Decembrie , unde, ajutaţi de Primăria Deva şi de Zile şi nopţi, vor organiza încă un Festival al Luminii. Motivaţi, plini de energie şi dornici să dăruim tuturor din bucuria noastră, vom aranja cele peste 5000 de gulguţe şi, la ora 21.00 , vom da startul unei seri pline de provocări sufleteşti şi zâmbete calde. Veţi avea ocazia să învăţaţi să dansaţi, să jonglaţi, să faceţi brăţări sau gulguţe. Veţi putea să aflaţi tot ceea ce vreţi să ştiţi despre cercetăşie la punctul de informare, unde vă aşteaptă, de asemenea,un panou unde veţi putea lăsa un gând frumos pentru noi şi un cercetaş de polistiren, gata să vă împrumute uniforma lui pentru o fotografie. Veţi avea posibilitatea să vă pictaţi pe faţă, să vă împletiţi codiţe, să vă jucaţi cu patosjocuri antrenante sau chiar să primiţi o caricatură. Vă aşteaptă expoziţia foto cu lucrările frumoase ale tinerelor talente cercetăşeşti şi, la sfârşitul serii, pentru ca şi partea melomană a sufletelor voastre să se bucure, un mini–concert de muzică folk suţinut de cercetaşii muzicieni. Ceaiul, îmbrăţişările şi voia–bună sunt garantate şi... gratuite. Aşa că vă aşteptăm cu mult drag şi multe gulguţe în Piaţa Unirii, în data de 7 mai, la ora 21.00, pentru două ore în care să uitaţi de grijile cotidiene şi să vă bucuraţi de frumuseţea lucrurilor mărunte!
P.S.: Festivalul Luminii este un eveniment-sincron, organizat de Organizaţia Naţională "Cercetaşii României" în mai multe locaţii din ţară. Pentru mai multe detalii, accesaţi http://www.festivalul-luminii.ro/.
P.P.S.: Sperăm că nu se va amâna Festivalul din cauza vremii, aşa că ne rugăm să revină primăvara şi seara de 7 mai să fie frumoasă, caldă şi luminoasă.:)
P.P.P.S.: Dacă sunteţi deveni şi vreţi să fiţi voluntari la festival, ajutându-ne pentru o seară la organizarea evenimentului, contactaţi-o Maia la maia.iulia2006@yahoo.com.