Să-i spun experienţa cercetăşească definitorie pentru fiecare dintre noi? S-o numesc un amestec exploziv de aventură, implicare socială, tehnici de supravieţuire, lecţii de ecologie, prietenii strânse şi adrenalină dătătoare de bucurii? Să o strig aşa cum ne striga şi ea, jamboreea, şi s-o rog să ne mai cheme să facem următorul pas? Nu ştiu sincer cu ce să-ncep. Probabil cu istorisirea succintă a celor mai frumoase zece zile din vieţile noastre de cercetaşi ageri şi plini de voie-bună, de la lupişorii curioşi, temerarii harnici şi exploratorii rebeli, la liderii ce respirau zâmbete ca să se menţină în formă.
11 august. Ziua-n care-am sosit în camp, cu mic, cu mare, am făcut cunoştinţă cu preşedinta Organizaţiei Naţionale "Cercetaşii României", şi anume Bianca Neşiu-Bedreag, ne-am primit identităţile de participanţi la RoJam 2011, adică ecusoanele, eşarfele de camp şi carneţelele de cercetaşi iubitori de jamboree, ne-am sufocat în îmbrăţişări şi am pierdut şirul revederilor frumoase petrecute pe drumul de la poarta de intrare-n camp până la poarta de intrare în subcampul Bucovina. Ziua-n care am cunoscut 100 de oameni noi, uniţi cu toţii de gândul că suntem primii exploratori care pleacă în marele hike, ziua-n care am luat parte la festivitatea de deschidere a RoJam 2011, ce ne-a surprins cu concerte care de care mai impresionante, de la Trupa Om la Bere Gratis, cu focuri de artificii jucăuşe şi spectaculoase în acelaşi timp, cu jocuri energizante jucate de 1200 de oameni în acelaşi timp, cu oameni frumoşi, cu inimi de cercetaşi, dialogând cu noi de pe scenă şi cu un sunet impunător al cornului ce anunţa deschiderea oficială a jamboreei. Ziua în care ne-am transformat corturile în case pentru ceea ce părea a fi o eternitate în miniatură, care a trecut ca o secundă.
12-13 august. Zilele-n care am fost în hike şi am explorat amplu traseul marcat cu albastru. Zilele în care ne-am drămuit mâncarea cu atenţie sporită la cantităţile ce reveneau fiecăruia, zilele în care am înotat prin mlaştini şi ne-am delectat cu cantităţi impresionante de afine şi zmeură, zilele în care am solidarizat cu exploratorii mureşeni, braşoveni şi orădeni la focurile anemice din faţa adăposturilor, zilele în care am cutreierat munţii în lung şi-n lat, dar nu am ajuns pe Cindrel. Zilele în care ne-am bucurat din plin de duşul pe care l-am aşteptat îndelungat, zilele în care am cântat din răsputeri melodiile lui Mircea Vintilă, la concertul din seara în care am revenit în camp, ca să învingem oboseala, zilele în care am legat prietenii strânse, ce nu se vor desface prea curând: doar ardelenii ştiu cum să se înţeleagă.
14 august. Târgul Educaţiei Non-Formale. Cu alte cuvinte şi o abundenţă de explicaţii, multe standuri ale diverselor organizaţii non-guvernamentale, care aveau legătură sau nu cu cercetaşii, o varietate impresionantă de ateliere dintre care puteai alege, de la comunicaţii radio la teatru forum şi o provocare serioasă pentru fiecare dintre noi: să experimentăm cât mai mult ca să învăţăm cât mai bine. Spre seară, am conceput un moment artistic reprezentativ pentru subcampul nostru, Bucovina, în care sceneta cu "E timpu'? Să ne-ntoarcem toţi pe partea cealaltă şi să dormim" se îmbina perfect cu cântecul popular interpretat de doi artişti brăileni nou-descoperiţi, moment pe care l-am prezentat după ce câţiva epxloratori sau lideri curajoşi de felul lor ne-au [în]cântat de pe scena RoJam.
15 august. Olimpiada cercetăşească sau Jocurile lui Zamolxe. De asemenea, Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită cu o slujbă catolică, fiindcă Liturghia ortodoxă se oficiase duminică. După slujba de dimineaţă, ne-am încolonat şi ne-am pus pe aşteptat staff-ul. După multe jocuri menite să facă timpul să treacă mai uşor, ne-am împărţit în sfârşit pe zonele de joc şi-am început să răspundem şirului de provocări ce ne aştepta, gata să ne distreze o zi întreagă. De la clasica Gaşca la Submarinul jucat cu ochii închişi şi cu torpilele umane lansate fără direcţie, de la vechiul Samurai la inovatorul sistem de amortizare a căderii unui ou, de la tipicul joc cu cuvintele scrise pe spate la antrenanta aruncare cu bocancul, ne-am jucat serioşi, am râs, păstrându-ne însă ţinuta de cercetaşi aflaţi în competiţie şi am experimentat 11 provocări din cele 14 propuse. Înainte de ora de stingere, Radu Stinghe, coordonatorul Rojam, a comunicat clasamentul la olimpiadă pentru patrulele în care media de vârstă a participanţilor era sub 12 ani şi am aflat, cu stupoare, încântare şi entuziasm, că patrula Vulturoşii, formată din Maria Trifon, Liviu Cotoi, Radu Moţoc şi Tiberiu Năznean, temerarii noştri curajoşi şi energici, au obţinut locul II şi au primit cu toţii medalii de argint, rezultat pentru care îi felicităm şi prin intermediul jurnalului de camp, ca mândria de a fi cercetaş devean să dăinuie-n continuare în sufletele lor şi-ale noastre.
16 august. Calfe. Împărţiţi în trei cete, care mai de care mai entuziaste, cercetaşii deveni au pus umărul la treabă pentru a face cu adevărat o schimbare în comunitatea locală. Astfel, temerarii au învăţat meşteşugul pictării icoanelor pe sticlă de la un bătrân pictor local, patrula de exploratori Pantera Roz a curăţat de buruieni şi bolovani locul pe care urma să fie amenajat un loc de joacă pentru copii, iar cealaltă patrulă de explo, Hakuna Matata, a văruit şi a vopsit gardul Muzeului Etnografic din Galeş, a făcut curat în interiorul clădirii şi a ajutat la recondiţionarea obiectelor expuse. Mândri nevoie mare de munca depusă şi plini din cap până-n picioare de var, vopsea, noroi şi praf, ne-am bucurat de cina delicioasă servită de noua firmă de catering, în timp ce lupişorii îşi trăiau din plin ultima seară în RoJam, participând la festivitatea de închidere a jamboreei pentru ei şi liderii lor însoţitori.
17 august. Explorarea vechiului Sibiu şi a Cetăţii de la Cisnădioara. S-au format atâtea patrule mixte cu exploratorii şi temerarii bucovineni câte meşteşuguri existau în vechile bresle din Hermannstadt şi, cu numele de patrulă şi strigătul concepute cu entuziasm, am pornit în descoperirea frumosului oraş cu zâmbetele cercetăşeşti la purtător. Am organizat un joc general în Piaţa Mare, ne-am îndrăgostit de Sibiul văzut din Turnul Sfatului şi-am aflat legende inedite despre Podul Minciunilor, am desenat Biserica Evanghelică văzută de pe treptele cele mai înalte ale Pasajului Scărilor, am rezolvat un rebus în Muzeul de Istorie Naturală, am compus poezii şi am căutat icoane în naosul Catedralei Mitropolitane, am urcat cele 192 de trepte ale turnului Bisericii Evanghelice şi-am inventat o caracterizare a unui monstru-statuie, prieten al breslaşilor sibieni. Odată prânzul luat şi plimbarea lungă prin Muzeul Astra, în căutarea unor gospodării bucovinene, făcută, am plecat la Cisnădioara, unde, în cetate, mai bine-zis, în biserica fortificată, am ascultat cuminţi o ultimă legendă, ne-am prezentat numele şi strigătele de patrule şi-am făcut multe poze de grup. Întorşi în subcamp, plini de voie-bună, am devorat lubeniţele primite de la părinţi şi ne-am jucat şi ne-am răsjucat prin subcamp.
18 august. Glocals. Think GLObally, act LOCALly. Adică o serie de ateliere dezvoltate pe ariile economică, ecologică şi socială, unde aveai posibilitatea să înveţi strategii antreprenoriale printr-un joc inovator şi captivant, să descoperi că poţi recicla uleiul sau becurile şi să amenajezi un colţ de relaxare cu un tavan realizat din becuri pictate de participanţii RoJam, să-ţi descoperi talentele de public speaker, să construieşti un vulcan care să explodeze sau să prepari cerneală invizibilă, să-ţi creezi o brăţară integral din lână sau să topeşti ceara şi s-o aranjezi în diverse forme; cu alte cuvinte, o multitudine de posibilităţi ca să afli lucruri noi despre lumea din jur şi despre modalităţile prin care poţi să o laşi mai bună decât ai găsit-o. De asemenea, ziua în care am înpământenit tradiţia subcampului Bucovina: bătaia cu apă urmată de Gaşca, Peter şi Wendy sau Ţară, ţară, vrem ostaş!
19 august. Back to Basics. Ziua-n care ne-am simţit extrem de mândrii de noi înşine, fiindcă nu am mai avut nevoie să mergem să-nvăţăm cum să aprindem focul sau cum se construieşte un adăpost, fiindcă ştiam toate acestea dinainte, graţie lui Iulian, liderului nostru drag. Aşa că ne-am jucat cu legătura în X şi cu nodul plat francez, construind un pod, ne-am distrat cu legătura japoneză şi cu munca în echipă deveană desăvârşită, ridicând o catapultă, am exersat Prusik-ul şi jumătatea de Prusik, realizând un hamac numai bun pentru relaxare, ba chiar am învăţat, atenţi şi cuminţi, cum să construim un ceas solar şi cum să estimăm distanţe şi înălţimi, fără a avea asupra noastră riglă, echer sau orice alt instrument geometric sau de măsurat. Seara, ne-am arătat din toată inima şi cu voci superbe talentele de artişi neînţeleşi de nimeni la seara de karaoke, o seară memorabil de amuzantă... sau amuzant de memorabilă?
20 august. Ultima zi de camp. Aventura cercetăşească, adică exerciţii de cartare cu Epure de la Timişoara, soldate cu desenarea unei hărţi, urmate, pentru unii, de celebra şi deja consacrata tiroliană, iar pentru alţii de Tehnici Speo-Alpine, o provocare nouă şi de care ne-am îndrăgostit instant. Am fost şi la escaladă la panou, alături de draga noastră Laura, am scos şi cel mai bun timp [13 minute] dintre toate patrulele de explo la concursul de orientare cu busola, ba chiar am trecut cu toţii marea provocare a cursei cu obstacole. Ne-am primit cu braţele deschise surprizele de sfârşit de jamboree, adică pe Ozana şi Ruxi, care ne-au vizitat cu mult drag, ne-am bucurat de ultima sesiune de bătaie cu apă şi jocuri de subcamp, apoi ne-am pregătit pentru ceremonia oficială de închidere a jamboreei. Am afirmat cu putere, pentru ultima oară, din toţi rărunchii, că "Bucovina strigă mai tare decât toţi!", ne-am cântat strofa din Andrii Popa adaptată subcampului nostru şi-am prezentat un ultim moment artistic, după care am urmărit, emoţionaţi, serialul RoJam, cap-coadă, am ascultat câteva discursuri ale celor mai remarcabili public-speakeri descoperiţi la atelierul de la Glocals, am aplaudat melodiile frumos interpretate ale lui Sabin Mureşan, ba chiar am avut momentul de tăcere de la RoJam, în care trebuia să ascultăm atenţie, cu urechile ciulite, ca nişte oiţe evoluate, de jamboree, şi să identificăm sunetul campului nostru, după care, cu ochii cât cepele şi cu sufletele cuprinse de o bucurie extatică, am privit spectacolul de jonglerii cu foc oferit de Crissu, Laura şi Nazi şi, după ce fiecare centru local a primit steagul proaspăt coborât de pe catarg, precum şi busolele şi diplomele pentru fiecare participant, ne-am bucurat ca nişte copii de focul de artificii, precum şi de focurile de tabără, animate de cântece entuziaste şi prietenii frumoase, ce-au transformat noaptea-n zi.
21 august. Ziua-n care ne-am luat rămas-bun de la cea mai frumoasă experienţă a vacanţelor noastre de pân-acum şi de la toţi oamenii care au construit, zâmbet cu zâmbet şi joc cu joc o jamboree minunată pentru fiecare dintre noi. Ziua-n care am plecat către casele noastre, convinşi fiind că acasă l-am uitat undeva la Sălişte, alături de toţi prietenii făcuţi acolo, de toate poveştile spuse la ceas de foc de tabără şi de fiecare activitate în care ne-am implicat cu entuziasmul nostru caracteristic. Ne e dor tuturor de duşurile reci, pe acorduri de melodii framţuzeşti, de înviorările prea bruşte şi prea voioase pentru ora şapte dimineaţa, de ştrudelele cu măr de la micul-dejun şi diversele combinaţii de sandvişuri de la prânz, de izoprenul şi sacul de dormit care asigurau cel mai confortabil pat din câte-au existat în istoria lumii, ne e dor de câte-un Peter şi Wendy în miezul zilei sau de-un somn de prânz legănat de acorduri de chitară, ne e dor să ne strecurăm afară din subcamp noaptea, deşi nu eram de planton, ca să mai prelungim puţin focul de tabără în alte zone ale ţării, ne e dor de privirile binevoitoare pe care le-ntâlneai la tot pasul şi de sentimentul că facem parte cu adevărat dintr-o mare familie, capabilă, împreună, să lase lumea puţin mai bună decât a găsit-o. Concluzia RoJam? Că suntem gata [oricând] să facem următorul pas!
P.S.: Mai multe poze... când le primim şi noi.:)
A voastră în cercetăşie, Petra Ioana Trifon, şef de unitate, unitatea "Decebal".
Postări
