O adiere uşoară de primăvară se simte în aerul de februarie şi bocancii noştri încep să desţelenească tărâmurile ţării noastre dragi, urmându-şi dorurile de munte. Dar până să începem să cutreierăm noi locuri, să
ne aventurăm în necunoscut şi să supravieţuim unui nou an cercetăşesc, credem că ar fi timpul să vă invităm să citiţi poveştile prin care am trecut iarna aceasta, să beţi un ceai fierbinte, să vă imaginaţi că afară încă ninge şi să vă lăsaţi purtaţi din nou în lumea zăpezii.
Demult, tare demult, pe la mijlocul unui
decembrie îngheţat, am primit şi noi Lumina Păcii şi am încercat să oferim tuturor oamenilor un zâmbet, aşa că am împărţit Lumina, împreună cu mesajul nostru de pace, bisericilor ortodoxe şi catolice din Deva, am luat-o cu noi în mini-turneul cu corul şcolii [Colegiul Naţional "Decebal"] şi am dus Lumina chiar şi la o conferinţă-concert de Crăciun, susţinută de tatăl meu, unde am dăruit-o cercetaşilor din Târgu-Jiu şi tuturor spectatorilor care au dorit să o primească în casele şi în inimile lor.
Înainte de Ajunul Crăciunului, ne-am adunat cu toţii la sediu, unde am filmat o colindă, am primit cadourile de la Iulian [nişte tricouri de toată frumuseţea] şi de unde am plecat la colindat la fiecare acasă. Am urcat şi coborât dealuri, am vestit pe la fiecare acasă Naşterea Domnului şi am cântat până când nu am mai avut glas. Am depănat amintiri, am primit cadouri [brăţări de
supravieţuire, cercei, busole] şi am râs la fel de mult ca de obicei... De Revelion, ca nişte cercetaşi uniţi ce suntem, am petrecut împreună, distrându-ne aşa cum doar noi ştim să o facem. Toată luna ianuarie am lucrat la un proiect încă secret, am făcut planuri peste planuri şi ne-am obişnuit cu temperatura constantă de la noi din sediu, mai scăzută însă decât
într-o peşteră.
Cea mai recentă ieşire a noastră este cea din weekend-ul trecut, prima noastră şcoală de
iarnă. Cu mic, cu mare, după vise cu ieşiri în Retezat spulberate de zăpada prea mare şi dezbateri lungi pe grupul de pe Facebook, ne-am decis să plecăm la Straja, ca să [învăţăm] schiem, să ne dăm cu placa şi să petrecem, că doar tare mulţi dintre noi abia îşi sărbătoriseră zilele de naştere. Zis şi făcut! Joi dimineaţa, jumătate dintre cercetaşi erau deja pe drumul spre Straja, pentru a schia cu o zi în plus. Ceilalţi, muritorii de rând, am ajuns abia vineri dimineaţa, după un drum obositor cu trenul. Ne-am lăsat bagajele, ne-am luat schiurile în spate şi ne-am dus pe pârtie. Am schiat de vineri dimineaţa până duminică după-amiaza atâta cât ne-au permis rotulele şi ne-am dat cu plăcile atâta cât posterioarele mai puteau primi căzături. Am înfruntat vânturi, gheaţă şi iarbă, ne-am războit cu teleschiurile sau cu Canalul şi am biruit! Am avut parte şi de câteva cursuri de supravieţuire pe timp de iarnă, am învăţat care sunt problemele care pot apărea iarna la munte şi cum le putem rezolva, am aflat cum
să ne ferim de avalanşe şi am văzut cum se foloseşte un piolet şi cum ne asigurăm corzile la o escaladă. Am avut un moment spiritual tare frumos, pe acorduri de chitară şi mirosind a portocale, Ozana, Maia şi Nora şi-au depus promisiunea de cercetaş la răsărit, la Crucea de la Straja, ne-am rostogolit pe cea mai abruptă pârtie când toată staţiunea dormea şi am cunoscut cercetaşi de prin alte părţi ale ţării. Cu toţii am învăţat câte ceva la această şcoală de iarnă şi, cu siguranţă, am consolidat legăturile de prietenie existente între noi...
Acum, aşteptăm să pornim în expediţiile noastre anuale, să ne testăm din nou limitele şi să ni le depăşim, să fim şi mai cercetaşi decât suntem şi să reuşim tot mai mult în încercarea noastră de a lăsa lumea mai bună decât am găsit-o. O primăvară cât mai frumoasă!:)
Gata oricând!
Petra Ioana Trifon, exploratoare, Unitatea "Daos"
Postări
