sâmbătă, 22 octombrie 2011

Deschiderea Anului Cercetăşesc pentru lupişori

Sâmbăta aceasta, adică în 22 octombrie 2011, ne-am adunat, ca un haitic unit şi vesel ce suntem, să sărbătorim începutul unui nou an cercetăşesc. Deşi am fost puţini, fiindcă doar cinci pui de lup s-au arătat destul de curajoşi încât să înfrunte ploaia măruntă de octombrie şi vremea rece, ne-am distrat pe cinste şi am avut parte cu adevărat de o vânătoare bună. Pentru început, am primit un indiciu ce ne spunea că a sosit vremea să dovedim haitei că suntem nişte lupişori energici şi cutezători şi că, deşi nu trebuie să avem încredere în şerpi, există un Şarpe mai special, şi anume Kaa, de care nu trebuie să ne fie frică, pentru că el ne poate ajuta să ne controlăm emoţiile şi să creştem frumos, ca nişte lupişori ce ştiu să îşi iubească aproapele. Aşa că ne-am îndreptat spre statuia strămoşului nostru Decebal, ce străjuia intrarea în junglă, unde am învăţat cum să ne menţinem echilibrul, având încredere unii în alţii şi unde am aflat cum ne văd ceilalţi, printr-un joc de cunoaştere. Apoi, aproape am zburat către vulturul Chill, vechiul nostru prieten jucăuş, care nu a dezminţit regula şi ne-a pregătit două jocuri energizante şi cu adevărat amuzante, Ursul şi tăietorii de lemne, unde trebuia să îngheţăm în poziţia în care ne prindea mormăitul ursului, şi să încercăm să nu râdem atunci când acesta se strâmba la noi şi "Şoferii grijulii", joc în care am condus cu atenţie şi am reuşit să nu ne tamponăm unii de ceilalţi. De la Chill, viteji şi tot mai voioşi, am ajuns la pantera Bagheera, unde am alergat iute şi degrabă la proba de ştafetă, după care ne-am dovedit iscusinţa în a face noduri la concursul de împletit. După ce am arătat tuturor că suntem ageri şi abili, ne-am întâlnit cu elefănţelul Hathi, alături am învăţat încă un fragment al Legii Junglei, cel în care se specifică întregului haitic că puii de lup ce pot să stea pe propriile lor picioare trebuie prezentaţi haitei, având voie să zburde liberi până la prima lor vânătoare. Tot alături de Hathi, am conceput o scenetă în care să ilustrăm această lege şi ne-am descoperit talentele de actori. Întâlnirea cu ursul Baloo ne-a pus să gândim şi să ne amintim ce am învăţat la întâlnirile haiticului, fiindcă a trebuit să răspundem mai multor întrebări legate de Legea Cercetaşului şi a Junglei din care facem parte. Ca să îşi arate aprecierea faţă de noi, Baloo ne-a răsplătit cu bomboane. La sfârşit, am urcat la stânca Marelui Sfat, unde ne aştepta Akela. Am strigat împreună de a răsunat Jungla, cei mai noi în haiticul nostru şi-au primit eşarfele, iar cei mai vechi-mai multe pagini pentru carneţelele de lupişori. Am plecat către sediu, cântând şi râzând. La sediu, din cauza unor incidente... tehnice, nu am putut decât să cântăm Imnul lupişorilor, să mai spunem o poveste-două şi să ne convingem că suntem un haitic unit, plin de energie, curajos şi, cel mai important, nişte cercetaşi "curaţi la trup, curaţi la suflet". Suntem mândri că am răspuns "gata oricând!" încercărilor la care Akela ne-a supus şi, prin jocul nostru captivant, ne-am împrietenit cu personajele noastre favorite şi am demonstrat că suntem cutezători, harnici şi isteţi! Vă dorim tuturor un an nou cercetăşesc plin de-activităţi rodnice, înfrumuseţat de prietenii strânse şi binecuvântat numai cu vânători bune!

Ai voştri în cercetăşie, lupişorii din unitatea "Kogaion", Centrul Local Deva.

P.S.: Ne-am uitat aparatele foto acasă, aşa că nu avem cu ce să dovedim că azi am lăsat lumea puţin mai bună decât am găsit-o. Dar suntem convinşi că voi credeţi un cuvânt de cercetaş.

joi, 20 octombrie 2011

Târgul ONG sau cum să ne petrecem sâmbăta cercetăşeşte



Sâmbăta trecută, adică în 15 octombrie, am luat şi noi parte la Târgul Organizaţiilor Non-Guvernamentale din judeţul Hunedoara, care a avut loc în Deva, în faţa Casei de Cultură. Alături de Consiliul Judeţean al Elevilor, Asociaţia AntiParkinson România sau Liga Studenţilor, ne-am amenajat standul cu eşarfe, badgeuri, materiale de promovare, ghiduri pentru lideri, fotografii din activităţile la care am luat parte de-a lungul anilor, gulguţe şi, evident, zâmbete şi ne-am pus pe treabă. Am ales să nu stăm pur şi simplu în faţa standului, ci să le arătăm oamenilor ce fac cercetaşii. Aşa că, de la lupişor la explorator, toată lumea s-a jucat, a cântat şi a umplut centrul Devei cu râsete, voie-bună şi energie. Am cunoscut tineri dornici de aventură, gata să se joace alături de noi, părinţi entuziasmaţi şi deveni care apreciază munca celorlalţi. Am văzut alţi tineri la fel de motivaţi ca şi noi să lase lumea mai bună decât au găsit-o, acţionând în comunitate în felul lor. La sfârşitul zilei, am realizat că dacă toţi oamenii cu iniţiativă se adună, se sfătuiesc şi pun la cale un plan de bătaie, putem face cu adevărat o schimbare în lumea în care trăim. Suntem sau nu gata oricând?

joi, 13 octombrie 2011

Let's do it, Săcărâmb!,

"Ce faceţi voi acolo, la cercetaşi? Strângeţi gunoiul?" Oare de ce ni se pune mereu întrebarea aceasta? Pentru că campaniile de ecologizare la care luăm parte sau, dimpotrivă, cele pe care le organizăm noi au un impact major asupra comunităţii în care trăim. Plantarea de puieţi, precum fac cei din campania Copacul Meu, strânsul gunoaielor, prin diverse campanii iniţiate de diverse ONG-uri, exemplul pe care îl oferim colegilor şi prietenilor prin faptul că noi reciclăm, toate construiesc, cărămidă cu cărămidă, o structură ecologică a unei lumi ce se vrea mai tolerantă, mai paşnică, mai bună. Un prilej de a ne implica din nou trup şi suflet în viaţa comunităţii a fost campania Let's do it, Romania!, ziua de curăţenie generală a României. Am simţit, fiecare, că am lăsat Pământul puţin mai curat şi aerul ceva mai respirabil, de data aceasta, pentru locuitorii din Săcărâmb. De ce la Săcărâmb? Pentru că este un loc frumos, tare drag nouă şi care merită salvat. Cum am prins noi drag de această localitate pierdută-ntre plaiuri frumoase? Păi, după ce ne-am împrietenit cu Denis, a cărui casă-pensiune a găzduit stagiul nostru de formare în mai, am continuat să cooperăm în activităţi precum campul "Pierdut în pădure", care s-a desfăşurat tot în apropierea Săcărâmbului . Apoi, alături de Denis, am participat la câteva seri de discuţie pe marginea problemelor legate de Roşia Montană şi de exploatările miniere asemănătoare celei propuse de Gold Corporation, exploatări care vor implica zone aflate în proximitatea Devei, precum Certej sau chiar Săcărâmb. Dacă nu toţi au fost gata să semneze petiţia împotriva exploatării de la Roşia Montană, cu siguranţă toată lumea a răspuns afirmativ provocării de a-l ajuta pe Denis la o sesiune de ecologizare pre-Let's do it, Romania! Aşa că în 17 septembrie ne-am început dimineaţa cu o cafea menită să ne energizeze pentru că multe gunoaie aveau să fie strânse în acea zi.
Săcărâmbul este un sat situat la 25 de km de Deva, într-un soi de căldare formată între mai multe dealuri. Drumul şerpuieşte ameţitor şi probabil acesta este unul dintre motivele pentru care primăria nu i-a asigurat nici în zi de azi o maşină de colectat gunoiul. Consecinţa? Mormane de gunoi cât vezi cu ochii, fiindcă oamenii nici nu se mai sinchisesc să arunce resturile menajere la comun. Ce-am făcut noi ca să remediem situaţia? Păi... 10 oameni au adunat într-o singură zi 100 de saci de gunoi, iar când spun gunoi mă refer la o varietate incredibilă de resturi găsite de-a lungul diverselor pante. Adică... am combinat utilul cu plăcutul şi am avut parte şi de mici sesiuni de hike, la cât de abrupte erau unele locuri în care sătenii îşi depozitaseră sacii cu resturi de cine ştie când. Când soarele a apus şi peste Săcărâmbul mai curat, datorită nouă, ne-am privit mândri şi ne-am zâmbit încrezători în forţele proprii, prin care putem cu adevărat lăsa lumea mai bună decât am găsit-o!