Şcoala Altfel în ritm cercetăşesc

După multe pregătiri şi bătăi de cap, în dimineaţa de cinci aprilie, o mică parte din temerarii Devei s-au întâlnit la ora opt, în faţa Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva, pentru pregătirea atelierelor care urmau să aibă loc în cadrul Şcolii Altfel în spirit cercetăşesc. Cu unii participanţi mai vioi, am început construirea atelierelor de jocuri, învăţături şi discuţii despre cercetăşie, în total patru ateliere, cu câte doi coordonatori la fiecare. Participanţii veneau tot mai mulţi, pe măsură ce se apropia ora începerii activiăţilor. Erau copii de toate vârstele, începând cu clasa a V-a şi terminând cu clasa a XII-a, care mai de care plini de energie şi de pofta de a învăţa ce este cercetăşia şi ce facem noi la cercetaşi. La ora nouă s-a dat startul activităţilor mult aşteptate. Astfel, participanţii au fost împărţiţi în mod aleatoriu în patru grupe, reprezentate de abţibilde roşii, galbene, albastre şi verzi, pe care fiecare şi-a scris numele. Înainte de a participa la ateliere, fiecare grupă a avt nevoie să se constituie ca o patrulă, adică să aibă un steag format A4, un nume şi un strigăt de patrulă, lucru ce a necesitat creativitate şi ingeniozitate. Odată condiţiile de « calificare » la ateliere îndeplinite, am făcut un joc de cunoaştere, ca să ne asigurăm că ne vom înţelege bine pe toată durata activităţii şi pentru a intra în ritmul cercetăşesc. Apoi, au început jocurile specifice fiecărui atelier : Bingo, pânza de păianjen, Teama de a vorbi, Mlaştina şi alte jocuri pe care nu le mai enumăr, fiindcă sunt, pe româneşte, o grămadă. Fiecare patrulă sta câte o oră la un atelier, după care îşi alegea un altul la care să participe. Activităţile se desfăşurau cu suces, participanţii erau încă entuziaşti, iar noi eram bucuroşi că munca depusă a dat roade. După două ore, echivalente cu două ateliere pentru fiecare patrulă, « cercetaşii » noştri în devenire au luat o mică pauză de masă de 30 de minute, în care au schimbat impresii între ei şi au povestit despre ce au făcut la fiecare dintre atelierele vizitate. După această pauză binemeritată, dragii noştri aspiranţi şi-au continuat activităţile cercetăşeşti cu acelaşi enuziasm şi cu aceeaşi curiozitate. Activitatea atelierelor s-a desfăşurat într-un mod în care niciunul dintre noi nu s-ar fi aşteptat, iar participanţii au cooperat neaşteptat de bine şi de mult. Activitatea de joi s-a terminat cu o frumoasă lecţie despre tot ce înseamnă cercetăşia, cu întrebari adecvate, care ne-au fost puse şi la care am găsit răspunsul, cu informaţii despre întâlniri şi date de contact şi cu un minunat strigăt de vitori cercetaşi. A doua zi, vineri, în data de şase aprilie, ne-am hotărât să facem o faptă bună, ca tot cercetaşul, aşa că ne-am întâlnit la ora nouă, cu rucsacii în spate, gata să plecăm în prima “drumeţie” a viitorilor cercetaşi. Ne-am îmbarcat în autobuze, ca să plecăm spre Parcul Dendrologic Simeria. Odată ajunşi, oamenii ce urmau să ne dirijeze pe parcursul activităţii au fost foarte uimiţi şi bucuroşi că am venit într-un număr atât de mare. Ne-am împărţit în trei grupe, fiecare primind o sarcină diferită. Cei mai mari au plecat să ajute la eliberarea de crengi tăiate a unei zone din parc, grupa mijlocie a participat la ecologizarea celei mai frecventate zone din parc, iar grupa cea mică a lucrat la greblatul frunzelor. La ora 12 şi jumătate, ne-am întâlnit cu toţii la clădirea principală a parcului, unde s-a ţinut şi festivitatea de premiere şi împărţire a diplomelor. Cei prezenţi erau foarte mândri ca au primit diplome cercetăşeşti şi ne-au spus că abia aşteaptă să poarte eşarfe la gât. Toţi au fost încântaţi de cercetăşie şi felul în care se trăieşte cercetăşeşte, fiecare punea întrebări celor care erau cercetaşi cu normă întreagă sau doamnei profesoare. Şi astfel s-a încheiat activitatea noastră în cadrul Şcolii Altfel în ritm cercetăşesc, cu voie-bună şi mulţumire sufletească.
P.S.: Pozele se lasă, ca de obicei, aşteptate.
Gata oricând !
Al vostru în cercetăşie, Cotoi Liviu, temerar, Unitatea Dracon.

Bucureşti Quest 2012 şi Ora Pământului la Deva

De peste munţi şi văi, de la mare depărtare, a răsunat o chemare în toată ţara: exploratorii erau chemaţi la o întrecere inedită: Bucureşti Quest Battle of the Bands. Dacă nu vă sună cunoscut, vă vom povesti noi pe-ndelete în ce-a constat campul ce-a reunit, în capitală, între 30 martie şi 1 aprilie 2012, mai bine de 100 de cercetaşi, dornici de a lua la pas de hike străzile Micului Paris.
Neîncrezători şi participanţi pentru prima dată la acest camp, strânşi în număr mic, foarte mic, după un drum lung şi obositor din Ardeal înspre munteni, am păşit în coridorul liceului "Ion Neculce". Revederea cu prietenii de departe a fost una călduroasă, mai ales că nu mai petrecuserăm timp unii alături de ceilalţi de la UP încoace. Au urmat tipicele formalităţi de înscriere, cunoaşterea patrulelor-trupe alături de care urma să cucerim capitala, alegerea unui stil de muzică reprezentativ pentru fiecare trupă, goana după puncte de control opţionale şi eterna criză a cercetaşilor în faţa hărţii. Le-am trecut pe toate cu bine şi, liniştiţi în sfârşit, ne-am întins izoprenele şi-am purces la a povesti alături de oamenii dragi de care ne fusese tare dor, la a ne juca eternul Jungle Speed sau a cânta până la slăbirea corzilor vocale. Însă, din cauza "legalizării" jocului Capture the Flag, a trebuit să ne luptăm pe viaţă şi pe moarte cu craiovenii ce ne-au furat steagul cu Timon şi Pumba (deh!, eram patrula Hakuna Matata) şi, apoi, să acceptăm să îndeplinim o provocare pentru a ni-l recupera; noroc că au fost nişte drăguţi de-a binelea şi tot ce am avut de făcut a fost o poză în care să ne arătăm dragostea "nesfârşită şi neţărmurită" către dânşii. Odată trecut şi hopul acesta, iar sunetele diverse ce proveneau din toate colţurile sălii stinse, ne-am putut strânge la piept pernele încropite din cămăşi sau jachete şi ne-am abandonat unei lumi de vise şi speranţe privitoare la ziua ce urma.

Dimineaţa a început pe ritmuri de muzică rock, numai bune de-a ne umple cu energie şi bună-dispoziţie. Reţeta unei înviorări depline nu constă, însă, numai în muzică bună, ci şi în exerciţii fizice sau jocuri, în hohote de râs şi mic-dejunuri luate-n pripă, în cozi la baie şi tehnici de manevrare a sacurilor de dormit astfel încât să devină garderobe perfecte. Spălaţi, zâmbitori şi entuziaşti, ne-am dus fiecare la patrula sa, gata de-a dansa pe ritmuri de pop, de a ne zbengui în stil rock, de a zdrăngăni la chitări ca nişte folkişti deplini, de a sufla în trompete ca nişte jazzmen veritabili sau de-a ne purta cu mândrie hainele largi ca nişte rapperi adevăraţi. Fiecare trupă aparţinea unuia dintre genurile muzicale enumerate mai sus şi fiecare gen muzical avea nişte manageri, responsabili cu buna-desfăşurare a "concertelor" şi cu bunul-mers al orientării prin Bucureşti. De la liceu, fiecare  gen muzical, conduşi de-ai săi manageri, s-a îndreptat, cu mic, cu mare, către un muzeu de-al capitalei, unde trupele au avut de îndeplinit diverse provocări. Trecute cu brio şi-aceste probe, fiecare trupă a plecat într-o altă direcţie, urmând indicaţiile primite prin sms-uri de la manageri. Bucureştiul a gemut de cercetaşi grăbiţi, zâmbitori, destoinici şi gata oricând de acţiune. Cişmigiu, Grădina Botanică, Piaţa  Constituţiei, Piaţa Operei, Piaţa Romană, Grădina Icoanei, sunt doar o mică parte din toate locurile în care cercetaşii şi-au lăsat amprenta, printr-un joc sau o provocare, un dans sau o cântare. Ne-am şi plimbat cu metroul, am şi descoperit RATB-ul, ne-am mai pierdut, ne-am regăsit, cert este că, la ora şase după-amiaza, toate trupele erau înapoi la sală, curioase nevoie mare de cum s-au descurcat pe traseu. Seara a continuat cu două concerte, primul susţinut de cei de la The Splits sau,
mai cercetăşeşte, de cei din Centrul Local "Panaitescu" Bucureşti, apoi, al doilea, trăit la maxim alături de cei de la Blue Rush, adică de dimănceştii noştri dragi. Noaptea a continuat cu cântări la chitară, proiectări de film, board games, poveşti lungi, cât să ne-ajungă până la următorul camp. Nici nu ne-am dat seama când zorii s-au revărsat peste noi, aducând nori de ploaie, meniţi să ne facă să ne dăm seama că timpul nostru în capitală se apropia de sfârşit. Înviorarea a fost una extrem de amuzantă şi s-a continuat cu o ultimă cântare cercetăşească, ce-a răsunat în întreaga sală de sport. Dat fiind faptul că nu am ajuns la festivitatea de deschidere a campului, ne-am bucurat enorm să luăm parte la cea de închidere. Am vizionat filmuleţele realizate de exploratorii dimănceşti pentru fiecare gen de muzică, am ascultat cuvântările entuziaste şi pline de mulţumiri ale celor din staff, am aplaudat, cercetăşeşte sau nu, până ni s-au înroşit palmele, i-am felicitat în unanimitate pe cei care au obţinut premii la quest-ul prin Bucureşti şi am fost foarte fericiţi pentru cei care au fost premiaţi (şi cadorisiţi, evident) din diverse motive. La urmă, au venit îmbrăţişările repezi de dinaintea plecării, fişele de evaluare completate-n pripă, dar, totuşi, suficient de atent, zâmbetele largi şi promisiunile de revederi într-un viitor cât mai apropiat cu putinţă. Am plecat acasă cu un tricou pentru activitatea intensă pe Facebook de dinaintea campului, cu convingerea că dracul nu-i chiar atât de negru, adică Bucureştiul e mai degrabă un oraş frumos, dacă avem timpul necesar să-i descoperim comorile ascunse, că prieteniile adevărate chiar nu ţin deloc cont de distanţă şi că, din nou, ca-n fiecare camp, cercetaşii uniţi au puterea de-a lăsa lumea mai bună decât au găsit-o.

Dat fiind faptul că noi ne-am petrecut Ora Pământului la Bucureşti, pe acordurile celor de la Blue Rush, într-un întuneric aproape deplin, trebuie să menţionăm că şi cercetaşii deveni rămaşi "la vatră" au sărbătorit cele şaizeci de minute în care întreaga lume face front comun pentru a salva planeta. Astfel, ei s-au strâns la sediu, unde, în acorduri de chitară, la lumina lumânărilor, au mâncat muuultă pizza şi s-au jucat Jungle Speed până la epuizare, ca să simtă şi ei că sunt alături de cei care, la Bucureşti, se jucau o varietate impresionantă de board-games. Sperăm că şi voi aţi stins luminile de Ora Pământului şi, mai mult, că aţi conştienizat responsabilitatea uriaşă pe care fiecare om o are faţă de întreaga omenire!
Gata oricând!
Yours in scouting, Petra Ioana Trifon, explorator, unitatea Daos.