Campul "Floare de colt", muntii Retezat

Ce, ce ,ce ce, ce???

Cel mai tare camp în Retezat!!!

A început vineri, în 24 mai, când am luat trenul spre Ohaba de sub Piatră. După încă vreo jumătate de oră cu microbuzul, am început să urcăm înspre Gențiana cu rucsacii grei în spate. Dar asta a fost doar încălzirea.

Odată ajunși la cabană și cazați, am luat masa în stil cercetășesc (la comun), după care ne-am folosit ingeniozitatea pentru a câștiga un borcan cu cremă de ciocolată pe echipe, trebuind să construim cea mai înaltă structură capabilă să susțină o felie de cartof în vârf, folosind doar 20 de spaghete, puțin scotch și ață. Prima zi s-a încheiat pe acordurile clasice ale chitărilor, ca o relaxare pentru ceea ce ne aștepta a doua zi.

Dimineața ne-au trezit apa rece de izvor și un joc de comunicare non verbală, atenție și echilibru. Și pentru că „cine se scoală de dimineață departe ajunge”, curând ne aflam deja pe potecile „pădurii nebune”, am trecut prin ț...ț...ț...zăpadă!!!, pentru ca în final să ajungem să ne bucurăm de minunata priveliște oferită de cel mai înalt vârf din Retezat: Peleaga (2509 m). Coborând când printre (sau peste) bolovani, când alunecând lin (sau cu viteză) pe „pârtiile” improvizate, ne-am oprit pentru ultima provocare din acea zi: un curs filger (practic) de bouldering- cățărări pe stânci de înălțimi reduse, fără nici un fel de asigurare, oferit de doi dintre cei mai noi cercetași: Robi și Robi. Nu după mult timp am ajuns la cabană, unde, surprinzător, nesimțindu-ne obosiți, am jucat Activity, Hep, Saboteur și am învățat să facem mai multe noduri. Într-un final ne-am culcat, cu gândul la ziua plină ce tocmai se încheiase.

Ultima zi în campul „Floare de colț” a început într-o atmosferă de...Crăciun. Am coborât la cabana Pietrele, de unde o parte dintre noi am continuat „aventura” având drept obiectiv vârful Retezat, însă ceața și ninsoarea au decis că ne-am plimbat destul, astfel încât ne-am întors la cabană înainte de a ajunge la lacul Stănișoara...wet, wet, wet, wet, wet: asta ne descria cel mai bine în acel moment. După ce ne-am schimbat cu ce ne mai rămăsese uscat, ne-am încălzit cu un ceai proaspăt și am început să jucăm mima. Să învățăm acorduri la chitară pentru ca apoi să ajungem să cântăm împreună. În final, a sosit momentul să aflăm care au fost „Îngerașii” care au avut grijă de noi pe tot parcursul taberei: fiind legați la ochi, a trebuit să ne recunoaștem singuri „protectorii”. După ce am stabilit de comun acord că cei cu vocabularul mai colorat vor aduce la următoarea întâlnire câte o ciocolată, ne-am luat la revedere de la munți pentru a merge la trenul ce avea să ne ducă acasă.

Din dorința de a prelungi distracția excursiei, pe tren am jucat puțin teatru de comedie cu acordul controlorului, având astfel parte de cea mai amuzantă călătorie cu trenul de până acum. 

Ajunși în gară la Deva, privim munții din depărtare și ne amintim de curcubeul ce ne-a întâmpinat la plecare: parcă ne invita să revenim. O vom face, sperăm noi, cât mai curând posibil.

A voastră în cercetășie, Amalia, exploratoare

Festivalul Luminii 2013

Ziua evenimentului mult așteptat s-a arătat luminoasă și senină, așa cum am sperat cu toții. A venit momentul ca locuitorii Devei să se bucure de finalitatea săptămânilor de muncă și pregătiri îndelungi în cadrul celor patru departamente organizatoare.

            Amplasarea  atelierelor și a gulguțelor a început cu mult înaintea deschiderii oficiale a Festivalului, astfel încât cei mai harnici dintre cercetași primeau deja din ce în ce mai mulți curioși la mesele lor. Printre atelierele de anul acesta, și-au făcut loc și atelierul de „Ia-ți ce-ți trebuie!”, atelierul de vise, unde Deva și-a prins câteva vise de un dreamcatcher uriaș, atelierul de noduri și montat de corturi-atelier pe care l-au susținut lupișorii, ei având sarcina de a învăța Deva câteva lucruri practice, 

            Prima gulguță a fost aprinsă, iar curând, cu ajutorul cercetașilor maghiari, al prietenilor noștri din C.L Arad și al devenilor binevoitori, centrul vechi era inundat de lumina celor peste trei mii de lumânări și a sufletelor încărcate de bucurie a celor prezenți. Odată cu trecerea timpului, numărul acestora creștea văzând cu ochii, responsabilii de ateliere erau constant ocupați pentru ca, la începerea jongleriilor cu foc, toată lumea să lase orice altă ocupație pentru a urmări spectacolul inedit oferit de Crissu și Laura din C.L Timișoara. Devenii au fost în egală măsură impresionați de zecile de lampioane, vise și dorințe purtate de adierea blândă a vântului înspre stelele luminoase ce le-au făcut loc printre ele. Concertul folk a ajuns la inimile tuturor, trezindu-le amintiri din copilărie ori din ultimele tabere. Aproape fără să ne dăm seama, am început să cântăm împreună cu Gabi și Andreea, formând o singură voce armonioasă.

            Timpul înaintat ne-a constrâns să punem capăt Festivalului, însă inimile noastre încărcate de o bucurie sinceră au păstrat vii aceste sentimente în suflete pentru multă vreme.

            Procesul de strângere a materialelor a durat mai puțin decât cel de amplasare a lor, datorită ajutorului venit din partea tuturor organizatorilor, voluntarilor și nu numai. Cei mai implicați cercetași au primit diplome, iar fiecare dintre cei ce au făcut acest eveniment posibil a primit o mică amintire specială: gulguțe colorate sub diferite forme.

            Am încheiat seara cu sufletele împăcate că, sperăm noi, „am lăsat lumea puțin mai bună decât am găsit-o” și i-am ajutat pe deveni să „redescopere frumusețea lucrurilor mărunte”, îndeplinind astfel o mică parte din scopul oricărui cercetaș.

A voastră în cercetășie, Amalia, exploratoare

Spirit Scout XI

O dată cu venirea primăverii a început și numărătoarea inversă a zilelor rămase până când aveam să ne întâlnim pe peronul gării în așteptarea trenului spre Arad, destinația finală: SPIRIT SCOUT XI...Și iată-ne adunați cu rucsacurile grele în spate, cu ochelarii de soare pe ochi și zâmbetul larg pe buze, strigând AMR 3 ore.

Începutul a fost promițător chiar din prima clipă...alături de cercetașii din C.L Alb București și C.L Hunedoara aveam să petrecem câteva ore cu joc, cântec, povești și voie-bună. Ajunși la destinație, am fost întâmpinați cu tot dragul de cercetașii arădeni și parcă ne-am transpus într-o altă lume, în care aveam să legăm prietenii și să clădim amintiri în următoarele 3 zile.

Spirit Scout XI ne-a pregătit o grămadă de surprize și aventuri după tema aleasă: Zeii Nordici. Astfel, după deschidere, am fost familiarizați cu cele 3 questuri și am primit o nouă provocare:  un joc inspirat din mitologia nordică în cadrul căruia fiecare cercetaș primea o brățară, reprezentând mândria fiecăruia, acesta putând fi provocat de un alt cercetaș din aceeași ramură de vârstă pentru a câștiga cât mai multe brățări.

În următoarele 2 zile ne-am bucurat de questuri, fiecare dintre noi având posibilitatea de a participa la 2 dintre acestea. Questul 1 a fost unul dintre cele mai îndrăgite, oferind o aventură cu canoea de 11 km pe Mureș și 11 km cu bicicletele. Questul 2 s-a desfășurat în Parcul Național ”Lunca Mureșului”, unde tiroliana, cățărările și trasul cu pușca au transformat ziua într-o adevărată aventură. La questul 3, jocul, sporturile și bătaia cu apă au deschis ziua, pentru ca mai apoi să ne îndreptăm spre ceva mai serios, trasul cu arcul.

Ziua de Sâmbătă s-a încheiat cu momentul spiritual, care a fost foarte frumos și emoționant, lacrimile de fericire neîncetând să apară. Momentul spiritual s-a încheiat cu fredonarea cântecului ”Kumbaya”, care ne-a făcut să resimțim un val de sentimente, care sintetizau spiritul ”scout” cu adevărat.

Împărtășesc sentimentele multor cercetași când spun că SS este unul dintre cele mai frumoase campuri, iar ediția de anul acesta nu s-a lăsat mai prejos. Be scout, be proud, be prepared! 

A voastră în cercetășie, Rus Andrada, exploratoare