Elemente... ultimul camp al verii

Când Laura şi Cristina, cele două timişorence care se joacă cu focul, ne-au invitat la Radna, la primul camp „Elemente”, am fost foarte entuziasmaţi. Denumirea campului, cele câteva detalii pe care am reuşit să le primim ne-au făcut să vrem neapărat să mergem, deşi asta însemna ca, după un camp de trei zile, să fim apţi să începem şcoala cu ochii deschişi. Dar am acceptat provocarea, i-am luat pe Tudor şi pe Ruxi ca lideri însoţitori şi am plecat.
La Radna, odată ajunşi în gară, am lăsat toţi rucsacii într-un colţ al parcului şi am alergat la primul magazin din apropiere, ca să cumpărăm snacksuri şi îngheţată. Până când am aşteptat şi timişorenii, până când ne-am strâns cu toţii, a trecut o oră. Am purces, pe marginea drumului naţional, spre cetatea Şoimoş, unde aveam să campăm şi să ne ducem veacul următoarele două zile. Imediat ce am ajuns, am tras la sorţi componenţa patrulelo şi ampornit în îndeplinirea primei provocări: cine aduce cele mai multe lemne. Patrula 4 a câştigat, iar premiul era dreptul de a alege locul de campare. După ce ne-am mutat rucsacii la locul ales, am plecat în cetate, unde a avut loc deschiderea oficială a campului, prin jonglerii cu foc impresionante şi poveşti despre elemente citite la lumina frontalelor. Când momentul spiritual s-a încheiat, ne-am întors în camp, unde ne-am ridicat corturile, am stabilit cate cum dormim şi am plecat la adunarea generală. Următoarea provocare era găsirea protectorului. Erau patru protectori, fiecare cu o frontală [se înnoptase deja], iar noi trebuia să îi căutăm după luminiţa care sclipea de câte ori cei din staff strigau NATO. Noi am găsit protectorul Pământului, pe Cella, şi a trebuit să creăm un mediu propice pentru plantarea unei flori. Am făcut şi asta şi, aşa, am devenit patrula Pământ. Am primit steaguri, tricouri şi ne-am întors, fericiţi, în camp. Acolo, am aflat că urmau atacuri de noapte între patrule. Fiecare dădea câte o provocare şi trebuia să o îndeplinească cealaltă patrulă. Din cauză că nu am mers suficient de repede ca pitici, am pierdut steagul în faţa patrulei Foc, dar am câştigat cel al patrulei Apă, fiindcă am săpat o groapă mai adâncă cu mâinile. După provocări, ne-am adunat în jurul focului de tabără şi am cântat până când zorii au început să mijească la răsărit.
Ziua următoate ne aştepta cu noi provocări. Prima şi, evident, cea mai grea, a fost trezirea şi înviorarea. Dar am depăşit şi acest obstacol şi am constatat că protectorul ne fusese răpit de cei de la Aer şi, ca să îl recuperăm, a trebuit să construim un zmeu. L-am înălţat, a zburat un metru şi jumătate, apoi s-a prăbuşit. Dar am câştigat proba. După prânz, am avut parte de provocări fizice, date de staff. Piramida umană, cursa cu ştafetă la mersul cu roaba şi, ca o încununare, cursa cu obstacole. Însă, până la ea, am avut parte de meciuri de volei în care ne-am demonstrat lipsa de talent la acest sport, un joc de şah în care membrii patrulelor erau pioni, iar liderii jucători, de multe jocuri amuzante [HA!, Capture the flag – o variantă foarte captivantă şi Ha-ha-ha] şi de o pauză în care ne minunam de cât de greu va fi să supravieţuim acestui traseu. Am pornit târându-ne pe sub un pătrat format din sfoară, sărind peste el, apoi ne-am rostogolit de două ori, am urcat în fugă un deal, ne-am învârtit de zece ori în jurul catargului, am coborât dealul pe burtă, am ajuns la vatră în mersul piticului cu spatele, am cărat o piatră de trei kilograme de-a lungul unei cărări trasate cu o sfoară şi, într-un final, am ajuns înapoi. După această provocare extenuantă, am avut parte de jocuri logice... Am fost singura patrulă care a rezolvat toate problemele puse de Ioana şi, astfel, am câştigat [măcar aici] puncte. Seara s-a terminat, ca de obicei, în jurul focului, fiind mult prea obosiţi să ne mai atacăm reciproc.
Duminică, ultima zi de vacanţă, a fost senină şi plină de bucurii. Ne-am atacat din nou, ne-am războit foarte mult cu Aerul [am avut parte de trei probe de baraj care să dovedească cine câştigase steagul], am luat un steag şi de la Foc, în timp ce deveanca de la Foc se distra căţărându-se într-un copac cu o mască de gaze pe faţă. După ce atacurile au luat sfârşit, ne-am strâns lucrurile şi am cântat hitul acestui camp – Luisa şi cu Brebenel. Festivitatea de premiere a avut un rezultat aşteptat: campionii campului au fost cei de la patrula Foc, pe locul doi clasându-se Aerul. Oricum, mai importante decât acest rezultat sunt prieteniile legate, lucrurile învăţate, provocările trecute şi sfârşitul de vacanţă trăit în cea mai frumoasă manieră... alături de cercetaşi. Ne-am întors la Deva cu zâmbetele pe buze, râzând de bancul cu tabloul cu lupi, care a făcut furori printre cercetaşi... Elemente a fost un camp pe cinste.

P.S.: Fragment din hitul campului: „Luisa e - o fată cu trupul tras ca prin inel; şi-avea un corp, şi-avea o piele ce-l excitau pe Brebenel”.:)

Yours in scouting,
Petra Ioana Trifon.