Nu am avut un program pe zile, însă aveam un program zilnic, cu oră de trezire şi oră de stingere, cu oră de prânz şi oră de cină, cu reguli bine stabilite, de tipul "Nu se face gălăgie decât în sala de mese!", cu serviciu la masă bine pus la punct şi cu un meniu făcut pentru fiecare masă-n parte. Cine era de serviciu la masă trebuia să gătească, să spele vasele, să pună şi să strângă masa, lucru care s-a respectat cu stricteţe. Deşi au mai fost şi abateri de la reguli, Ozana, ca un lider responsabil ce trebuie să dveină, a ştiut să adopte atitudinea potrivită şi să aplice sancţiunile corespunzătoare, că doar suntem cercetaşi, nu o simplă gaşcă fugită de-acasă la munte.
Ce-am făcut la şcoala de iarnă? Fiecare cercetaş ce nu ştia să schieze bine sau să se dea cu placa a reuşit să se perfecţioneze. Fie că am avut îndrumători dintre prietenii noştri cei buni, fie că ne-am străduit prin propriile noastre puteri, la sfârşitul campului, cu toţii am putut spune că ştim să schiem sau să ne dăm cu placa. De asemenea, am dobândit cu toţii talentul, abilităţile, atenţia necesară pentru a ne juca cel mai amuzant joc existent, Jungle Speedul. Cu alte cuvinte, anul ăsta, la Straja, am avut sesiuni de ski intercalate cu sesiuni de Jungle Speed.
Cert e că ne-am distrat, în fiecare clipă în care am fost acolo, ne-am distrat, am învăţat să ne tolerăm reciproc, să ne respectăm noua lideră şi să lucrăm în echipă pentru ca întregul grup să se simtă bine. Am început anul nou cu bine şi, în pofida micilor accidente, putem spune că suntem teferi, curajoşi şi gata să ne bucurăm la maxim, în stil cercetăşesc, de toate activităţile care vor urma!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu