Pentru lupi...
Data de 28
octombrie a fost o zi importantă pentru lupișorii din Deva, pentru că Mowgli
ne-a solicitat din noi ajutorul. Mesajul
de la Mowgli adus de bunul nostru prieten Chill ne-a pus puțin pe gânduri:
trebuia să ajungem la un castel, vom avea insă de înfruntat câteva provocări ...
fără să mai zăbovim am purces la drum. Drumul spre castel, deși anevoios din
cauza frigului care s-a lăsat, ne-a fost
ușurat de Chill si Kaa, prin provocarea care ne-au dat-o: trebuia să formăm
echipe de câte doi pentru a putea afla mai multe unul despre altul și pentru a
învăța să îl ascultăm pe cel de lângă noi. Timpul a trecut mult mai repede acum
și iată că pe nesimțite apare Chill cu alt mesaj, de data aceasta de la Baloo
care ne-a pus mintea ageră la lucru: să facem o ghicitoare pe care să o adresăm
temerarilor despre unul din punctele care ne poate ghida la noi în oraș,
releul. Acest mesaj a avut darul să ne mai aduca o veste bună, aveam să ne întâlnim deci și cu
temerarii.
Deși frigul și vântul ne-au
urmărit pe tot parcursul drumului spre castel, căldura din sufletele noastre și
provocarea lui Baghera de a urca scările Cetății și drumul spre prima poartă
ne-au fost suficiente pentru a ne încălzi. Iată-ne ajunși... și temerarii ne
așteaptă, ba mai mult îi cheamă pe Ioana și pe Ioan, sunt cei mai mari dintre
noi, au trecut în clasa a V-a, ca de
acum să meargă cu ei pentru a înfrunta noi provocări. Rugăciunea pe care
ne-o propune Hathi vine cum nu se poate
mai bine pentru a ne împăca puțin tristețea de a nu-i mai avea în haiticul
nostru pe cei doi... suntem fericiți totuși ... temerarii ne-au dovedit prin
cadoul de bun venit: o busola care să le ghideze drumul, că sunt preocupați de
noii veniți în grupul lor și că vor avea grijă de ei. Cei mai vechi dintre noi
mai au avut parte de o surpiză, au putut să îşi depună promisiunea de lupișor. Timpul a trecut pe nesimțite... începe să se întunece iar
noi ne întoarcem spre casă... suntem fericiți: am facut față cu brio
provocărilor și de data aceasta. Oare data viitoare ce va mai fi?
A voastră în
cercetăşie, Raţ Alexandra, lider lupişori.
Pentru temerari...
Data de 28
octombrie a fost şi pentru temerarii din Deva o zi foarte importantă, pentru că
Zâna Aurie a vrut să ne dea de muncă şi să ne facă să dovedim că suntem cu
adevărat gata (oricând) să trecem în noul an care ne aştepta cu şi mai multe
provocări, cu şi mai multe aventuri şi cu şi mai multe experienţe de neuitat şi
lecţii frumoase. Aşa că am fost cu toţii convocaţi de Zâna Aurie să dezlegăm un
alt mister, mai buclucaş. De data aceasta a trebuit să găsim o rezolvare unei
probleme regale, ca să spunem aşa: a trebuit să găsim cetatea Zânei Aurii şi să
mergem să o întâlnim în turnul ei. Zis
şi făcut! Ne-am pus rucsacii în spate şi am mers să dezlegăm puzzle-ul care ne
ducea la măreaţa cetate. Am avut de
mers, nu glumă. Zâna ne-a purtat paşii pe la Releu, am ajuns chiar şi la Belvedere( draga noastră
belvedere, cu nelipsitele poze) şi ne-a tot dus şi ne-a tot dus un oraş întreg.
Prin vânt şi ploaie(la propriu) am căutat cetatea. Am strâns indiciile(care
erau destul de bine ascunse), am rezolvat diferitele provocări şi într-un final
am intrat în curtea cetăţii Zânei Aurii. Aici, o nouă provocare a fost cheia
spre porţile cetăţii: a trebuit să descifrăm un mesaj strict secret de la Zâna
Aurie. Mesajul a fost cu adevărat deschizătorul porţii cetăţii, fiind sfatul
perfect pentru noul an cercetăşesc: Scouts! Be prepared!
Şi ne-am avântat spre turnul cetăţii, cu
frumoasele cuvinte bine întipărite în minte, ca să deschidem anul cu câteva
schimbări. Ajunşi sus, ca o familie ce suntem,
cu toate că era cam frig, ne-am bucurat împreună de reuşita noastră şi
de faptul că împreună am mai trecut peste un frumos şi incredibil an, an care
ne-a apropiat unii de alţii şi care ne-a dat şansa de a petrece timpul
cercetăşesc. Dar, sus, o parte din
această familie a trebuit să spună la revedere familiei şi să plece, acea parte
fiind eu şi Ana. Eram aşteptate de
exploratori care au venit să ne fie alături la trecerea nu doar în noul an, ci
în noua familie. Cu tristeţe pentru că ne despărţeam de temerarii noştri dragi,
dar fericite că am încheiat această perioadă într-un mod frumos şi entuziaste
pentru că urma ceva cu adevărat nou, am făcut acest pas şi ne-am alăturat
exploratorilor.Dar temerari nu aveau să aibă un gol în familie, căci doi lupişori bravi au devenit temerari. Pe lângă asta, şi temerarii mai vechi au avut parte de surprize şi au putut să îşi depună promisiunea. Acum e timpul să plecăm, căci Zâna Aurie e pe cale să închidă porţile cetăţii. Aşa că, după o altă frumoasă aventură cercetăşească, spunem la revedere Zânei Aurii şi păşim nerăbdători în noul an.
A voastră în
cercetăşie, Trifon Maria, fostă temerară, acum exploratoare.
Postări
