Am revenit!

A trecut ceva timp de când nu ne-am mai aşternut condeiul pe aceste pagini, fie el şi în formă digitală...Dar acum plănuim să revenim în forţă. Cu toate că odată cu toamna a început şi şcoala şi timpul liber a devenit aproape inexistent, cercetaşii noştrii au găsit răgazul necesar să lucreze, să se distreze şi să primească, cu braţele deschise, pe cercetaşii care le-au călcat pragul. Ca să nu bat pasul pe loc şi să te plictisesc cu o prea lungă introducere, te las drag cititor în compania unor temerari şi exploratori dornici să îţi împărtăşească un pic din ce înseamnă pentru ei sa fie "Gata oricând!" Nu in ultimul rand, sa le uram succes celor 3 participanti la concursul de fotografie "Urme de cercetas" de anul acesta: Petra, Irina si Mihaiela!


Inima de cercetas, Petra Trifon


Scoutparty


Din păcate, Scoutland a fost ultimul camp în care liderii noştrii, Alexandra, Ruxi şi Radu ne-au mai însoţit, deoarece clasa a 12-a şi vacanţa de vara erau gata şi…urma facultatea. Aşa că noi, ca nişte cercetaşi “subalterni” iubăreţi ce suntem, am plănuit să ne luăm “cel mai memorabil” rămas bun de la ei.
Înarmaţi cu carneţele, pixuri şi bani Petra, Irina, Diana, Teddi şi Andreea, am pornit spre cofetăria Arta pentru a face o planificare detaliată.
Multe prăjituri au fost devorate, multe foi au fost mâzgâlite şi umplute cu notiţe şi minţile noastre au fost suprasolicitate [mai puţin când vine vorba de Teddi]. Nu că am vrea să te jignim, Teddi, am fost…onoraţi de participarea ta la organizare, doar că ştim că ţie nu îţi prea place să îţi baţi capul :).
Cu vreo 2 zile înainte de marea petrecere şi liderii noştrii ne-au pregătit o surpriză: o orientare! A trebuit să facem multe chestii amuzante gen: să mergem să facem cumpărături la piaţă, să ne rotim în jurul sensului giratoriu 2 ore în continuu [asta nu a fost neapărat amuzant], să căutam un film prin alte o mie şi tot aşa.
La ora 2, când în sfârşit terminasem de îndeplinit sarcinile, “comitetul de organizare” s-a întors la sediu pentru a face nici mai mult nici mai puţin de 102 gulguţe! [cutii cu luminiţe] şi multe alte “aranjamente” interesante…
Următoarea dimineaţă, toţi eram aliniaţi în staţia de la Opera, asteptând autobuzul de la Real pentru a face shopping. Din păcate, nu am fost atât de norocoşi şi la întoarcere pentru că am străbătut tot drumul de la Real până la sediu pe jos. Mâncarea a fost transportată la Diana acasă şi eu m-am retras cu Irina la mine acasă ca să facem mult-aşteptatele “Afro-American cupcakes”.
O săptămână a trecut în zbor şi era 3 septembrie [cred]. La 11, echipaţi cu limonadă la litru, izoprene, pături, casetofon şi oja colorată am ajuns la sediu şi am început să mutăm mobilier şi am încercat să ascundem mâncarea cât mai bine.
Liderii au ajuns la ora 15 şi au pornit în orientare şi la 18.00, după o întârziere de o oră, am ajuns în sfârşit în sediu şi petrecerea a început oficial. Păcat ca aveam numai 3 Cduri cu Cranberries, nu[:))]?
Am dansat pe picioarele altora, am stat în nas, am mâncat, am cântat cântece cercetăşeşti şi ne-am jucat jocuri ce ne-au adus înapoi amintiri plăcute.
Cu toţii ne-am simţit bine şi mai aşteptăm şi alte ocazii de petreceri!

Gata oricând, Andreea Hagea


Printre culori, Irina Georgescu



Albanezi la Deva – călătorie în timp


Ei bine, ca urmare a ScoutLand-ului, în care am legat prietenii [şi iubiri], am chemat C.L. “Axente Sever” – Alba Iulia la noi, la Deva. Evident că am muncit mult şi am fost foarte entuziasmaţi să îi primim la noi. Când în sfârşit a sosit duminica de 20 septembrie, toate indiciile erau gata, cadourile de asemenea, iar noi, foarte fericiţi, îi aşteptam pe dragii noştri albanezi.
Primul indiciu, care le-a fost dat de către Irina, lidera noastră, la gară, îi introducea în poveste: ei au greşit trenul şi s-au întors în timp, iar pentru a reveni în prezent, trebuiau să treacă nişte probe. Prima era să ne găsească la statuia lui Traian, ceea ce au şi facut. Apoi, acolo, în inima Devei, au cântat imnul cercetaşilor. După ce au trecut şi de proba asta, am plecat cercetăşeşte spre parc, eu încercând să le captez atenţia prin câteva legende despre Deva şi despre istoria daco-romană a acestor locuri, ceea ce i-a interesat, după cum spune şi Manase în interviul luat de Andreea: “Deea: Cum ţi s-au părut informaţiile? Manase: Interesante. No!”, fapt ce mă bucură.
În parc, îi aşteptau Irina, Diana şi Denise. Acolo, lângă statuia pedestră a lui Decebal, au fost puse 4 indicii, unul dintre ele foarte evident, celelalte scrise de la coadă la cap. Le-a luat destul de mult timp să găseasca indiciile, dar noi am folosit acest răgaz pentru a ecologiza puţin parcul. După ce au găsit toate indiciile, le-a mai luat ceva vreme să le dezlege, iar Manase ne-a cântat la drâmbă. Şi aici, Manase crede că am râs de ei şi a spus că: “faza cu căutatu’ în parc era ciudată”[evident, doar au căutat aproape o ora:))]. Apoi, fericiţi cu toţii că am terminat cu acest punct de control, iar Andi şi mai fericit, fiindcă se apropia de McDonald’s, am pornit spre Cetatea Devei. Ajunşi sus, am făcut muulte poze de grup, iar Marta ne-a vorbit tuturor despre Deva şi am făcut chiar un joc. Apoi, am coborât în centrul vechi, deoarece trecusem de la epoca daco-romană, la Evul Mediu şi apoi în anii 1800. Acolo, pe zidăria Teatrului Naţional, era pusă o săgeată mare cu Alba-Iulia, ce îi îndrepta spre Hotelul Orient [actualul Reno], a cărui poza le-o dăduse Maia. Ajunşi acolo, au găsit indiciul care îi îndruma spre mult-aşteptatul McDonald’s.
La Mc, dupa ce am mâncat cu toţii, au sosit Mădă cu Rareş. Eu am pus stăpânire pe deja celebra “pită”[o pălărie din ceva ciuperci] a lui Rareş şi am plecat cu toţii spre Cal, unde îi îndruma următorul indiciu. Acolo trebuiau să facă o scenetă. După aceasta s-au urcat în pom pentru a găsi următorul indiciu, care îi trimitea la statuile gimnastelor de lânga stadion. Au fost, după parerea mea, foarte dezamagiţi că erau doar niste busturi, când de fapt gimnastele sunt reprezentative pentru Deva. Am jucat acolo “Zombie,Zombie”, după care am plecat, pe strada Axente Sever, spre sediul nostru.
La sediu, au trebuit sa realizeze cu toţii un desen în care fiecare să reprezinte ce i-a plăcut cel mai mult în această “expediţie” prin Deva de altădată. Apoi au primit cadourile [cartea despre Deva, tabloul făcut de Marta şi pe spatele căruia ne-am semnat cu toţii, brăţările făcute de Irina şi puse în cutia creată de Maia şi mini-tablourile ce reprezentau orientarea lor], am povestit mult, am primit şi noi o invitaţie la Alba şi apoi i-am condus la gara, încheindu-se asfel această zi frumoasă. Se pare ca le-au plăcut mult cadourile, mai ales lui Manase, care zice: ”faine cadouri, tablou’ şi cartea cu Deva or rămas la mine, deci îs faine; şi poza cu voi şi nu le dau… şi săgeata cu Alba Iulia îi la mine”.
Din această experienţă şi din interviul luat lui Manase de către Andreea am învăţat că trebuie să fim mai organizaţi, să fim mai atenţi în crearea poveştii şi să facem indicii mai grele:). Şi ca să închei frumos acest articol, voi reda ultima parte a acestui interviu:
“Andreea: Deci te-ai distrat la Deva?
Manase: Iee...
Andreea: NU TE-AM AUZIIIIIIIIIIIIIIITTTTTT!
Manase: Ieee....
Andreea: CERCETAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAŞIIIIIII!!!!
Manase: La noi nu ii moda cu “Gata oricând!”
Andreea: ŢIPĂ ODATĂ!
Manase: GATA ORICÂND!”.
A fost frumos sa ne reîntâlnim, pentru că o experienţă precum Campul Naţional de Temerari ScoutLand 2009 uneşte oamenii şi leagă prietenii trainice. Aşa că aşteptăm cu nerăbdare următoarea întâlnire “naţională” de la Deva şi sperăm să fie şi mai bine!

Gata oricând!
A voastră în cercetăşie,
Petra “Orbete” Trifon

Scoutland 2009 - Taramul Fericirii

Dupa multe asteptari, a sosit si Campul National de Temerari “Scoutland” 2009. Asa ca in dimineata zilei de 9 august, plini de entuziasm, noi, temerarii C.L. Deva, alaturi de liderii nostrii Alexandra si Radu, am pornit cercetaseste spre Padis. Dupa un drum foarte lung si… amuzant, am ajuns pe ploaie in locul de campare, ne-am montat corturile si foarte veseli, am inceput sa cercetam zona [am descoperit Cacaland-ul :) ], oamenii si … am asteptat infometati prima cina. Apoi, a avut loc deschiderea campului, unde am fost introdusi in povestea Scoutland si am cantat la primul foc de tabara.

A doua zi, adica luni, in camp s-au impartit temerarii pe subcampuri si au construit mese, iar C.L. Deva a ridicat un adapost local, devenit apoi … national! Din nefericire, mie imi recidivase conjunctivita, asa ca mi-am petrecut ziua in Cluj, pentru a primi incuviintare medicala ca pot ramane in camp, alaturi de prietenii mei[ceea ce s-a si intamplat]. Doar ca… Maia a trebuit sa plece fiindca era racita, asa ca devenii tot nu au fost impreuna cu totii.

A treia zi, Tinutul de Miazazi [in care eram eu si patrula mea], am avut atelierele de prim-ajutor si hartie manuala, in timp ce Tinutul de Miazanoapte [unde era cealalta patrula deveana], au avut atelierele de traditii si legende si meteo. Ziua s-a termina cu muuulte cantece, inceputuri de prietenii si ploaie.

A patra zi, de dimineata, a plouat, asa ca nu am plecat in “marele hike”, ci am avut doar un mini-hike[atat Tinutul de Miazazi, cat si cel de Miazanoapte]. Dupa-amiaza am jucat multe jocuri, iar seara au ajuns in camp francezii draguti din Marsilia si am avut un Night-game: Capture the flag. Ce a fost frumos in acest Night-game a fost ca am putut vedea ploaia de stele :) , caci s-a trisat si pana la urma nimeni nu si-a recuperat steagul.

A cincea zi a fost foarte distractiva. De dimineata, Tinutul de Miazazi a avut atelierul de traditii si legende, unde am aflat povestea vietii unei tanti denumita de noi “tanti Albalact” si am mancat placinte, in timp ce temerarii din Miazanoapte invatau cum sa acorde primul-ajutor. Dupa- amiaza, noi am fost la meteo, unde am invatat toate tipurile de nori si am vazut ghetarul de la Focul Viu, iar cei din Miazanoapte au facut hartie manuala. Seara a fost poate cea mai frumoasa, caci s-au format si cateva cupluri [Irina-Manase, Raluca-Ozzy etc :) ], s-au cantat foarte multe cantece si am vorbit mult cu francezii. :)

In a sasea zi, adica vineri, am avut marele hike, care a fost foarte tare fiindca am mers tot C.L. Deva prezent in camp, inclusiv Ale, Radu, Ruxi si Irina. Am vizitat Cetatile Radesei, am avut un mic atelier de orientare, am mancat placinte de la tanti Albalact si…ne-am ratacit. Pe deasupra, am avut si cateva mici probleme de sanatate [Ralucai ii cedasera genunchii, Andreei i se crapase pielea in talpa, iar Zaha a varsat…iar!!], dar totul s-a terminat cu bine, chiar daca hike-ul a devenit unul nocturn si inca pe un drum destul de periculos. Dar am ajuns cu bine in camp, unde ne asteptau focul si cantecele si somnul, asa ca ne-am bucurat foarte mult ca am trait aceasta… “experienta”.

In a saptea zi am avut mult-asteptata olimpiada :) . Totul a inceput cu 13 provocari pe care le aveam de indeplinit pentru a ne recupera steagul. Am facut absolut tot ce ni s-a cerut [inclusiv ridicatul lui Iulian :) ], dupa care ne-am primit steagul si am plecat in olimpiada propriu-zisa. Acolo, am avut mai multe probe: podul facut dintr-un trunchi de copac, taratul pe burta sub panza de paianjen, setul de intrebari despre ce am invatat la ateliere si mutatul sacului cu noi pe el, dar eu si Diana am participat doar la primele 3, fiindca ni s-a facut rau. Dupa ce ceilalti au gasit floarea de crin si s-au intors in camp, si noi am ajuns, purtate pe brate, la liderii nostri, care ne-au vegheat cu mult drag. In timp ce noi zaceam, temerarii din camp au recuperat steagul ONCR-ului, care le fusese furat de salvamontisti si dat inapoi doar in schimbul eugeniilor :) . Dar eu, Irina si Diana am plecat acasa, fiindca ne era foarte rau, si am lasat in urma primul nostru camp national [in care ne-am facut multi prieteni, ne-am dobandit porecle si chiar esarfe de lider :) ]. Cei ramasi in camp au asistat la depunerea catorva promisiuni, dupa care a urmat o fiesta si festivitatea de inchidere a Scoutland-ului 2009. Ca sa adaug si o nota “amuzanta”, va voi prezenta ordinea bolilor din C.L. Deva: Petra-conjunctivita, Maia-raceala, Andreea si Raluca- probleme cu picioarele, si ordinea in care s-a varsat: Zaha, Petra, Diana, Teddi, Adi, Denise si Alexandra :) .

Tot ce pot sa mai spun este ca a fost un camp frumos, in care am invatat o gramada de lucruri, ne-am facut multi prieteni si am simtit, cu ajutorul anumitor oameni frumosi, ce e cercetasia. Alexandra, Ruxi, Radu, va multumim, va iubim si ne va fi foarte dor de voi! Irina, si pe tine te iubim :) si abia asteptam sa ne fii lidera!

Gata oricand!

A voastra in cercetasie,

Petra “Orbete” Trifon, patrula “Acvilele prietenoase”.

Aproape de camp(Bejan)

Sambata, in data de 23.07.2009, am facut o iesire la Bejan. Scopul acestei iesiri a insemnat pentru mine pregatirea pentru camp-uri, in special pentru cel national ce urmeaza, si o buna ocazie pentru a invata sa realizez noi constructii din lemn si sfoara.

Intalnirea a fost la ora 13:00 la Trident, dupa care am pornit cercetaseste spre locul de campare. La Bejan ne-am orientat spre un loc umbros si care sa fie cat mai aproape de o sursa de apa. Locul umbros a fost gasit, dar era un pic mai departe de izvor, asa ca baieti s-au chinui un pic :) .

Am inceput cu ridicarea corturilor, iar apoi am fost in cautare de lemne si pietre pentru vatra. Dupa ce le-am adus, am reusit sa aprindem focul si am pregatit cartofii.

Am invatat sa contruiesc o masa, suporturi de oale, sa fac noi noduri, etc. Cina a fost pregatita in mai putin de o ora si a fost pe gustul tuturor(frigarui, cartofi, iar ca desert ciocolata si mar copt).

Pe la ora 19:00 am inceput sa ne strangem lucrurile si sa pornim spre casa.

Aceasta iesire mi-a deschis ochii cu privire la viitoarele camp-uri si cu siguranta ,,lectiile” imi vor fi de folos si in viata de zi cu zi!

Maia Muresan,

patrula Acvilele Prietenoase

Lands of Adventure

Una dintre patrulele de temerari ale centrului local Deva a luat parte la un proiect de amploare, denumit generic "Lands of Adventure". Prima parte a lui, si anume "Europe at Eur door" a luat sfarsit acum ceva timp si s-a derulat sub forma unei prezentari ale tarii pe care si-au ales-o dintre cele europene si anume Austria.




Timp de cateva luni, patrula Ursii Polari, sub indrumarea Alexandrei, a strans materialul necesar si s-a pregatit intens pentru ceea ce urma sa fie o prezentare de succes.

Impartiti in mai multe grupe au lucrat pe diferite aspecte ale subiectului abordat si anume: istorie, geografie, cultura, traditii, etc. Pentru ca prezentarea lor sa scape de izul pur informativ, au decorat sala intr-un mod absolut ingenios, cu poze, costume traditionale si mancare, toate specifice Austriei. Mai mult, subtila monotonie a prezentarilor a fost rupta de o scurta sceneta, reprezentare a obiceiurilor sociale austriece.

Finalul prezentarii a lasat un gust dulce (la propriu!) publicului, care a avut ocazia sa guste bunatatile gatite de temerari.


For the official English version of the article and more, please click either of the following links:
microsoft word document

microsoft publisher document

hike - 16.05.2009

Recenta acţiune ce ne-a adus pe noi, pe cercetaşi împreună a fost drumeţia pe Dealurile Cetaţii. Cu toate că nu am avut o prezenţă nemaipomenită am reuşit să creăm o atmosferă plină de voioşie şi prietenie.

Jocurile pe care le-am organizat au fost de aşa natură încât să ne apropie ca şi coechipieri. Distracţia a fost din plin şi a reuşit sa steargă de pe feţele noastre oboseala de la urcare.

Cu toate acestea, după distracţie merge puţină informaţie utilă, informaţie care, în acest caz, a fost reprezentată de tehnici esenţiale de prim ajutor. Fiind într-un cadru propice, am simulat diferite tipuri de leziuni atât interne cât şi externe, şi am exersat remedierea lor cu mijloace improvizate.

În aventura noastră din acest sfârşit de săptămână am descoperit locuri noi şi am avut ocazia să admirăm oraşul nostru dintr-o perspectivă nu atât de comună, reuşind, chiar şi din atât de puţin să ne lărgim orizonturile şi să putem privi lumea cu alţi ochi.

Gata oricand! [Be prepared!]

Sǎptǎmâna aceasta am avut norocul ca, între o tezǎ, douǎ lucrǎri şi pregǎtiri pentru testǎrile naţionale, sǎ putem rǎpi o orǎ din timpul colegilor noştri şi sǎ îi adunǎm sǎ le prezentǎm activitatea noastrǎ, în speranţa cǎ vor fi destul de intrigaţi de ceea ce înseamnǎ cercetǎşia încat sǎ se hotǎrascǎ sǎ îi dea o şansa.

Am avut câţiva doritori şi câţiva curioşi... Printre altele, mulţi au întrebat de campuri. Locale, naţionale, internaţionale... Ca sǎ rǎspundem la câteva dintre nelǎmuriri, ne-am gândit sǎ postǎm câteva informaţii care sperǎm sǎ fie de folos.

În primul rând, iatǎ un site cu şi despre campul naţional de la Alba-Iulia, care a avut loc în decembrie : http://unitatesiprietenie.ro .

Cât despre jamboreele internaţionale, mai jos este un filmuleţ de promovare, ca sǎ vǎ puteţi face o idee despre cum va fi. Enjoy!

Vine iepuraşu’!

În aceastǎ scurtǎ vacanţǎ de Paşte, liderii noştrii - Marta, Mircea şi Alexandra - ne-au pregǎtit o ieşire, la ,,Casa bunicii” în Simeria, drumeţie ce avea tema ,,Vine iepuraşul!”.

Odata ajunşi la destinaţie, au început activitǎţile. Marta ne-a arǎtat ce mâncare trebuie sǎ facem pentru dimineaţa de Paşte încât sǎ avem o masǎ copioasǎ şi plinǎ de bunǎtǎţi. Am avut parte de: ridichi, ceapǎ verde, brânza, jambon şi, cele mai importante, ouǎle şi pâinea de casǎ.

Urmǎtoarea activitate a fost ,,Cum facem o pâine, chiar la noi acasǎ?”. Având un aparat special, am folosit ingredientele necesare pentru aluat şi în plus, am pus felurite seminţe (de floarea-soarelui, de dovleac, susan, etc.).În timp ce se fǎcea pâinea, am vopsit ouǎle, folosind diverse tehnici. Am învǎţat sǎ le colorǎm folosind ceapǎ, sǎ le decorǎm cu folii desenate sau cu cearǎ şi sǎ le vopsim în mai multe moduri. A fost distractiv.

Mai apoi, am organizat un concurs ,,Ce mâncǎm de sǎrbǎtorile Pascale?”, unde am descoperit împreunǎ multe posibilitǎţi. Dupǎ aceastǎ activitate, ne-am jucat multe jocuri interesante, precum “O secundǎ gândeşti, acţionezi”, în care ni se prezenta o situaţie şi fiecare trebuia sǎ rǎspundǎ prompt, spunând ce ar face în condiţiile date.

Dupa aceea, ne-am ,,cǎţǎrat” pe o piatra de dimensiuni destul de impresionante. Împreunǎ am reuşit sǎ formǎm un elefant!

Sosise ora prânzului. Doi temerari, Maia si Luca împreunǎ cu lupişorul Raluca au pregǎtit carnea la grǎtar. Mâncarea a fost gustoasǎ, ne-am fǎcut cu toţii “plinul”.

Înainte de plecare, am cǎzut de acord cǎ aceastǎ drumeţie ne-a ajutat sǎ aflǎm lucruri noi şi am ajuns la concluzia cǎ la ,,Casa bunicii” iese cea mai buna mâncare. Noi sperǎm ca şi la anul sǎ avem o ieşire la fel de reuşita ca aceasta!

PAŞTE FERICIT TUTUROR!