miercuri, 11 ianuarie 2012

UP 14, cavalerii cetăţii prieteniei



A-nceput anul nou, aşa că vă urăm tuturor cât mai multe campuri cu poveşti frumoase, cât mai mulţi prieteni din toate colţurile ţării, cât mai multă sănătate şi putere să vă bucuraţi de fiecare activitate-a voastră şi cât mai mult curaj de a lăsa lumea mai bună decât aţi găsit-o. Noi am rămas datori cu povestea unui festival în care am cunoscut cu adevărat, din nou, spiritul adevăratei cercetăşii: Unitatea şi Prietenia.
Abia ajunşi în Alba Iulia, după o zi lungă de şcoală şi-o călătorie cu trenul presărată cu şedinţe foto şi multe glume, am fost întâmpinaţi de prietenii noştri craioveni şi conduşi la sala de sport a Colegiului Naţional "Horia, Cloşca şi Crişan", pe care-o cunoşteam atât de bine. Am ajuns printre primii, după ce la ediţia de anul trecut am părăsit ultimii incinta liceului făuritor de amintiri dragi, aşa că ne-am bucurat nespus să ne regăsim casa de la-nceput de decembrie, alături de prieteni din toate colţurile ţării. După ce ne-am înregistrat şi instalat, am stat ca pe ace, aşteptând să se umple sala de participanţi şi să plecăm la festivitatea de deschidere. Într-un final, ne-am îndreptat către şanţurile cetăţii, unde ne aşteptau două videoproiectoare menite să ne-arate cât de entuziasmaţi eram cu toţii la sfârşitul ediţiei din 2010 a festivalului, când abia aşteptam următorul UP, o scenă, pe care au urcat, în ordine mai mult sau mai puţin exactă, un prinţ şi-o prinţesă medievală, un lider care a animat toată populaţia de exploratori, trupa de teatru Skepsis, ce ne-a făcut să râdem cu lacrimi, trupa Plus Noi, ce ne-a (în)cântat şi, evident, Yeti, adică Andrei Avram, şeful centrului local Alba Iulia, care-a declarat ediţia a paisprezecea a Festivalului Naţional "Unitate şi Prietenie" deschisă. Voioşi nevoie mare, ne-am întors la sala de sport, să prelungim poveştile până dimineaţă şi să ne pregătim să sărbătorim 1 Decembrie la Alba Iulia.
De ziua naţională a României, ne-am trezit devreme şi-am plecat în explorarea cetăţii împodobită de sărbătoare. Am asistat şi la depunerea de coroane, am luat parte şi la un fragment de Liturghie în Catedrala Reîntregirii Neamului, am văzut spectacolul-scenetă cu Mihai Viteazu şi, evident, ne-am bucurat enorm să urmărim parada, celebra paradă de 1 Decembrie de la Alba Iulia. Seara am sărit, am dansat şi-am cântat alături de cei de la Zdob şi Zdub şi de Holograf şi apoi ne-am petrecut timpul rămas până la ora de stingere în UPub, locul cu ceai, cafea şi multe jocuri. Ce-am ales să ne jucăm? Evident, Jungle Speed, că doar nu eram obosiţi. Noaptea ce-a urmat a fost senzaţională, în condiţiile în care am nimerit în cel mai răcoros loc din toată sala, aşa că ne-am strâns cu toţii în jurul liderului nostru drag, Iulian, şi-am râs până când a trebuit cu adevărat să încetăm, că altfel aveam de-a face cu organizatorii.
Ziua următoare ne-am început-o cu melodii frumoase, menite să ne binedispună şi să ne umple de energie, pentru că trebuia să plecăm în Marele Turnir, alături de colegi de patrulă nou-nouţi. În prima parte a competiţiei, trebuia să trecem prin cât mai multe puncte de control, ca să acumulăm mine de aur, lemn sau fier, ce urmau să fie convertite în cărţi de duel: vrăjitori, arcaşi şi cavaleri. În a doua parte a zilei ne-am duelat cu celelalte patrule, în încercarea de a câştiga cât mai multe bătălii. Ca să se păstreze tradiţia, am primit şi un set de fotografii ale unor clădiri sau statui albaiuliene, pe care dacă le fotografiam la rândul nostru, primeam puncte bonus. Turnirul s-a terminat cu bine,
cu noi prieteni şi cu energia consumată, aşa că a trebuit să ne refacem rezervele de mâncare cât mai iute, să fim proaspeţi şi cu chef de viaţă la Târgul Centrelor Locale. Târgul s-a dovedit a fi tare frumos. Locaţia a fost alta faţă de ediţia trecută şi a fost una destul de friguroasă (un cort oarecum încălzit, oferit de primărie pentru astfel de evenimente), însă noi tot ne-am simţit bine. Ne-am plimbat la standurile tuturor centrelor locale, am participat la tombole, am mâncat pe gratis, am primit şi noi vizite şi aprecieri, am prezentat campul de supravieţuire "Pierdut în pădure" şi-am avut chiar şi câţiva cercetaşi pre-înscrişi, ne-am jucat alături de sute de alţi oameni şi am făcut o grămadă de poze, să ne-amintim mereu de aceste momente cercetăşeşti autentice. Distracţia a continuat în UPub, din nou, la o altă sesiune de Jungle Speed, completată de chitări şi cântece frumoase şi la o repetiţie a flashmob-ului ce urma să-l facem sâmbătă seara. Întorşi la sală, le-am făcut o surpriză minunată Gabrielei şi lui Alex, a căror zi de naştere era, cântându-le la mulţi ani alături de toţi participanţii şi aruncându-i în sus în mijlocul sălii de sport, ceea ce cu siguranţă va fi de neuitat pentru ei.
Ultima zi de activităţi propriu-zise la UP însemna ziua atelierelor. Entuziaşti nevoie mare, ne-am risipit care pe unde avea atelier, unii în excursie la Salina Turda sau la Câlnic, alţii la cursuri de prim-ajutor, unii la jonglat, ceilalţi la improvizaţie, fiecare la locul lui. În pauza dintre cele două sesiuni de ateliere, ne-am împărtăşit unii altora experienţele matinale, am înfulecat de zor pizza sau ce-am apucat şi ne-am jucat, evident, Jungle Speed. În tura a doua de ateliere, fiecare a avut parte, din nou, de distracţie, alături de alţi oameni frumoşi, învăţând alte lucruri interesante. Înainte de festivitatea de închidere a campului, am făcut flashmob-ul pe melodia Low a lui Flo Rida şi a ieşit neaşteptat de bine, după care am aruncat bomboanele cumpărate de Gabi şi Alex de la tribune, ca să ştie toată sala că avem doi sărbătoriţi. Festivitatea de încheiere a festivalului a fost înduioşătoare, am putea spune, privind din spatele lacrimilor de fericire ce le-am vărsat cu toţii când compozitoarea imnului festivalului a urcat pe "scenă" şi, alături de 300 de cercetaşi, a interpretat cântecul ce defineşte probabil, cel mai bine cercetăşia; dar aceeaşi festivitate a fost şi una ce ne-a determinat să fim mândri de noi, fiindcă patrula Sargeţia a câştigat locul III la UP 14; şi tot festivitatea de încheiere a fost plină de energie, datorită jocurilor ce ne-au pus în mişcare sângele şi a concertului susţinut de trupa Lapsus, din care fac parte mai mulţi cercetaşi albaiulieni, ce ne-a făcut să cântăm şi să dansăm, bucuroşi că am luat parte la un aşa eveniment fantastic. Noaptea s-a prelungit cu ultima sesiune de Jungle Speed în UPub şi cu multă chităreală, cât să ne-ajungă până la următorul camp.
Să vedem cum se goleşte sala de prieteni a fost extrem de dureros, unii dintre noi au ajuns chiar să plângă, dar într-un final ne-am adunat lucrurile, ne-am primit premiile şi diplomele, ne-am luat rămas-bun de la toţi cei dragi nouă şi ne-am urcat în trenul ce ne ducea acasă. Cu toţi aveam sufletele preapline de tot ce-am trăit la UP, agendele telefonice încărcate cu noi numere de telefon şi memoria ocupată cu amintiri frumoase, ale unor zile de cercetăşie pură, în care am învăţat să fim mai buni, mai toleranţi, mai prietenoşi. Acum, ducem dorul UP-ului, dar aşteptăm cu nerăbdare următorul camp, în care să creştem mai mult ca oameni şi să ne revedem cu prietenii noştri dragi din depărtări.
A voastră în cercetăşie, Petra Ioana Trifon, explorator.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu