Oare cum îi la orientare?

Vei găsi răspunsul aici..:)
În data de 18 aprilie 2011, la Săcărâmb, am organizat un "mic" hike. Până acolo am ajuns cu maşinile părinţilor, după care "the boss", adică Iulian, ne-a împărţit în 2 patrule pentru a vedea dacă ne putem orienta după hartă şi busolă de la Săcărâmb la Codru, un sătuţ aflat la aproximativ o ora şi jumătate depărtare . Pentru organizarea acestui hike a existat şi un Staff, care era format din exploratori: Ana, Teddi, Andrei şi Ema, care au avut datoria de a găsi o hartă bună şi de a-i coordona la orientare pe ceilalţi cercetaşi. Prima patrulă a pornit la drum imediat ce am ajuns în Săcărâmb, iar cea de-a doua a plecat la un interval de 10-15 minute. Liderul nostru a plecat după noi cu maşina, pentru a se asigura că nu ajungem ‘prea’ repede şi pentru a vedea cine sunt câştigătorii hike-ului. După
calculele sale, în care a evaluat şi posibilitatea apariţiei unor explorări ample, a ajuns la concluzia că ar trebui să ajungem cam într-o oră, dar noi am făcut, în final, vreo 3-4 ore pe drum.
Prima patrulă s-a încurcat şi, în loc să pornească spre Codru, a luat-o pe un drum greşit şi a ajuns aproape de Vărmaga. Noroc că Irina şi-a adus aminte de drumul spre Vărmaga, aşa că ne-am întors la timp, mergând pe drumul cel bun. În trei ore [timp dublu faţă de cel estimat de Iulian] noi, prima echipă, am ajuns, teferi şi nevătămaţi, la Codru. În schimb, nu aveam nicio ştire de la cei din patrula a doua, aşa că, alături de sătenii amabili, ne-am jucat o partidă de volei, până când şi a doua patrulă a ajuns. Am realizat că nu prea le avem cu orientarea şi mai e destulă treabă de făcut, dar, mândri de isprăvile noastre, ne-am odihnit puţin şi am luat un prânz copios, după care am plecat cu toţii la releul de televiziune de la Bobâlna, unde urma să şi dormim. Pentru a ajunge la releu a trebuit să trecem o vale-ntreagă, dar noi, fiind cercetaşi, am ştiut cum să ne ocupăm timpul încât să nu obosim, dar să nici nu ne plictisim. Am cântat tot felul de cântece şi am spus multe bancuri, iar în pauze ne încărcam bateriile şi porneam mai departe.
Am ajuns la releu exact la apusul soarelui, vremea perfectă pentru nişte poze. Gazdele au fost foarte primitoare, iar condiţiile minunate, având în vedere că noi e imaginam o singură cameră cu un pat imens şi, când colo, erau paturi destule pentru fiecare. După ce am despachetat, am mers să căutăm lemne pentru foc şi pentru construcţii. Toate treburile administrative odată terminate, ne-am pus la masă, înfometaţi, şi am luat cina. Pe urmă am plecat afară, unde am făcut focul şi am învăţat câteva noduri esenţiale pt construcţiile de camp. Totodată, am organizat un moment spiritual-surpriză, în care Cozac şi-a depus promisiunea, foarte emoţionată de ce îi pregătisem.
A doua zi dimineaţa, după nesomn şi multă chităreală, am făcut înviorarea la ora 8.10, am luat micul dejun şi am trecut la realizarea construcţiilor de camp. Prima echipă, care era formată din cercetaşi mai vechi, a trebuit să facă un adăpost într-o apă, iar cealaltă un adăpost simplu. Ambele patrule au lucrat bine şi s-au ajutat una pe cealaltă. După ce am terminat cu construcţiile, ne-am jucat o Steaua şi o Gaşca, apoi am împachetat totul şi ne-am îndreptat spre bazinele de la Feredeie. În ciuda ţânţarilor enervanţi de pe drum, ne-am păstrat optimismul şi speranţa că vom găsi apă curată. Odată ajunşi la Feredeie, am găsit imediat un bazin cu mai puţină mătasea-broaştei şi ne-am aruncat cu toţii în apă. Cine ar fi crezut că vom face baie în aprilie, darămite să mai organizăm şi jocuri acvatice sau concursuri de sărituri ? După ce ne-am răcorit bine, au sosit părinţii după noi şi am pornit spre casă, amintindu-ne de experienţele acumulate în acest hike.
Maia Mureşan, exploratoare, unitatea Daos.