Temerarii şi lupişorii învaţă!

“Ştiţi câte ceva despre cetatea Devei şi parcul acesta în care ne aflăm?” Hmmm... „ Nu prea!”. Cam aşa începea orientarea noastră turistică din data de 21 aprilie, Joia Mare. Ne-am strâns noi, temerarii şi lupişorii, la Kiddo, unde ne-a întâmpinat Marta şi ni s-a alăturat şi Iulian. De acolo, am pornit spre parc cu micul rucsăcel, câteva eşarfe şi muuulte poveşti.
Am poposit într-un loc în apropiere de scările ce duc către impunătoarea Cetate a Devei. Marta a început să ne povestească câte ceva despre Parcul Cetăţii şi împrejurimi. Cu câteva mici completări ale noastre, am descoperit lucruri interesante şi neştiute de noi până acum despre Parcul în care ne ducem veacul în timpul liber, despre oraşul în care locuim şi despre istoria Cetăţii Devei. Şi, ca să se înveselească atmosfera, Marta ne-a făcut o demonstraţie a mersul călăreţilor dacici care treceau pe aici acum mult timp, după cum urmează : Vin Călăreţii! Trap-Trap-Trap! Merg la dreapta, apoi la stânga! Sar peste obstacole! Merg din nou la dreapta! Sar peste o apă şi cad!! Bâlbâdâc!. S-au stârnit multe râsete, dar şi noi am făcut pe călăreţii, la distracţia noastră alăturându-se Maia, Irina şi Ruxi. Apoi am învăţat să ne orientăm cu ajutorul busolei şi nu numai. Am învăţat cum să ne orientăm în natură dupa cursul apelor sau pur şi simplu să mergem în jos, către câmpie. Marta se grăbea, aşa că am fost lăsaţi în grija fetelor, care s-au pregătit pentru această orientare. Aşa că ne-am distrat pe cinste, jucându-ne muuuulte jocuri cercetăşeşti. Prima data am jucat Gaşca, un joc în care eram împărţiţi pe echipe şi repartizaţi pe numere. O eşarfă era amplasată la egală distanţă faţă de cele 2 echipe şi când se striga un număr, acel copil al cărui număr era strigat fugea şi trebuia să ia eşarfa fără ca adversarul să îl atingă. Chestie de tehnică! Dar cât de mult a luat să înţelegem ce aveam de făcut. Apoi am jucat Capture the flag. În cazul nostru, flag-ul era eşarfa prinsă de braţele celor doi luptători. Cei doi cercetaşi trebuiau să captureze eşarfa de pe umărul adversarului, cu cealaltă mână, într-o adevărată luptă. Primii războinici au fost Iulia şi Liviu, care s-au luptat cu înverşunare pentru eşarfa mult dorita. Următorii au fost cei doi kamikaze din ieşirea din martie, fraţii Trifon, adică eu cu fratele meu Ioan, luptându-ne ca între fraţi. Singurii care au mai avut curajul să intre în bătălie, au fost Raluca cu Alex, un lupişor. Dar ce contează a fost că ne-am distrat. Apoi am jucat Şliup!, un joc foarte tare, în care cineva venea la tine[ în cazul nostru, Maia] şi zicea Şliup!, şi te lua de păr , de nas, de unde vroia ea şi aşa trebuia să te ţină până când cel ţinut făcea acelaşi lucru altuia, şi tot aşa până când am ajuns să formăm un covrig uman.
Până la urmă am plecat cu toţii veseli şi cu râsete cercetăşeşti spre o îngheţată bună-bună, urmând ca apoi să mergem acasă , dar nu înainte să ne urăm Sărbători Fericite!. În final, totul s-a încheiat frumos, fără nicio rănire şi cu multă veselie.

Gata oricând!
Maria Trifon, temerară, patrula Floare de Colţ, Unitatea Dracon