Cupa Izvoarelor 2012

Cercetaşii deveni, 11 temerari şi 4 exploratori, împreună cu 2 lideri însoţitori, s-au îndreptat cu paşi repezi către campul Cupa Izvoarelor din jud. Râmnicu-Vâlcea. În schimb, datorită căldurii de afară, trenurile şi autobuzele care ne-au dus într-acolo nu erau atât de nerăbdătoare să ajungă, ceea ce a făcut ca drumul nostru, atât cel de dus, cât şi cel de întors, să fie o adevarată peripeţie. Văzându-ne ajunşi într-un final la locul de campare, ne-am lasat bagajele şi ne-am îndreptat către careul pentru festivitatea de deschidere, care începuse înainte de sosirea noastră. Ne-am făcut apariţia cu prea-cunoscutul strigăt:” Deva strigă mai tare, mai tare, mai tare, Deva strigă mai tare, mai tare decât toţi!”. Domnul Nicu Almaşi, şeful de camp, ne-a urat bun venit şi astfel s-a dat startul competiţiei. Instalându-ne corturile şi îmbrăţişând toţi prietenii cercetaşi pe care îi reîntâlniserăm, s-a făcut seara, iar cei din staff ne-au dat stingerea, ştiind că ziua următoare ne aştepta cu multe provocări.
Dimineaţa următoare am plecat în Hike, adică o drumeţie de 10 ore pentru exploratori şi 5 ore pentru temerari, cu hartă şi busolă, prin împrejurimile Costeştiului. Am vizitat masivul Buila-Vânturariţa şi zona de piemont din apropierea Sf. Mânăstiri Hurezi şi Bistriţa. Pe parcursul drumului, am trecut prin 11 puncte de control. Acestea ne-au asigurat că suntem pe drumul cel bun, iar, pentru a ne continua traseul, ne-am demonstrat abilităţile cercetăşeşti în funcţie de tematica punctului de control. La primul punct ne-au fost controlaţi rucsacii de tură pentru a vedea dacă avem la noi lucruri precum busolă, fluier, pelerine de ploaie, apă şi alte obiecte necesare hike-ului. Am învăţat şi despre primul-ajutor, am tras şi cu arcul şi multe alte activităţi interesante. Hike-ul nu a fost uşor, în schimb ne-am bucurat de toate frumuseţile naturii pe care le-am văzut. În acea seară, staff-ul nu a fost nevoit să ne anunţe ora stingerii, căci oboseala şi-a spus cuvântul. Următoarea zi am participat la atelierepe pe care organizatorii le-au pregătit pentru noi. Iată câteva exemple: Public speaking, supravieţuire, tiroliană, jocuri cercetăşeşti, radio, dar şi la nelipsitul concurs de orientare. În acea seară a avut loc fiesta: un foc de tabără imens, în jurul căruia am cântat şi am schimbat impresii despre zilele trecute. 

Dimineaţa următoare a avut loc festivitatea de premiere. Temerarii au luat locul II la concursul de orientare, au primit medalii, diplomă şi tricouri, iar, spre mirarea noastră, când s-au decernat premiile pentru clasamentul general, locul doi a fost ocupat de C.L.Deva. Ne-am bucurat de cupa primită, am fost felicitaţi şi am făcut poze. O oră mai târziu ne luam la revedere de la prietenii cercetaşi, atât de la cei vechi, cât şi de la cei noi. În ciuda faptului că drumul spre casă a fost mai greu decât ne aşteptam, zâmbetele şi entuziasmul cercetaşilor deveni nu au dispărut. 
Seara ajunseserăm deja acasă, dar nu pur şi simplu, ci cu o experienţă minunată în spate, cu nerăbdare pentru următorul camp, cu mulţi prieteni noi şi, nu în ultimul rând, fără steagul centrului local, care a fost furat de “ştim noi cine”. Şi ne întrebăm: “Putem noi ca oameni?...”
Timar Maria Ozana, lider exploratori