duminică, 8 iulie 2012

Spirit Scout X

Era 25 aprilie 2012 când cercetaşii deveni îşi făceau bagajele pentru următorul camp: Spirit Scout X. Biletele de tren erau cumpărate, izoprenul şi sacul de dormit erau la locul lor în bagaj, iar eşarfa şi bocancii aşteptau ziua următoare. La prânz, când era căldura mai mare, ne-am urcat în tren şi am plecat veseli spre Arad. Nici căldura de afară şi nici faptul că nu am avut locuri în tren nu au reuşit să ne strice cheful. După un lung drum prin centrul oraşului, cu rucsacii în spate şi priviţi cu ochi mari de cetăţeni, am ajuns la sala de sport care avea să ne fie casă în perioada 26-29.04.2012. Ne-am aşezat izoprenele, sacii de dormit şi rucsacii alături de ai celorlalţi cercetaşi şi am aşteptat festivitatea de deschidere. La festivitate, staff-ul ne-a urat bun venit, ne-a prezentat regulile campului şi, după câteva jocuri, ne-au invitat alături de ei în tradiţionalul tea-room, loc în care ne-am reîntâlnit cu vechi prieteni şi am pus ţara la cale pentru următoarele 2 zile. Canoe, biciclete, tiroliană, căţărări, airsoft şi alte activităţi minunate ne-au umplut zilele atât de bucurie, cât şi de oboseală. Am fost foarte entuziasmaţi de atelierele de anul acesta, deoarece majoritatea devenilor erau în primul lor camp cu cercetaşii. Iar celor pentru care căţărările sunt la ordinea zilei, mersul cu canoia timp de câteva ore le-a stârnit curiozitatea. Nu a lipsit jocul de cultură generală, anul acesta alegându-se “Vrei să fii miliardar?”, iar, ca noutate, am participat la olimpiade sportive precum basket, football sau volei. La competiţiile sportive am avut ocazia să lucrăm în echipă cu cercetaşi din alte centre locale. Deşi a părut greu la început, lucrurile au mers de la sine. 
Serile ni le-am petrecut cântând cu sau fără foc, acompaniaţi mai mult sau mai puţin de o chitară. Băncile din faţa sălii de sport nu pot spune ca s-au simţit neglijate. Cu siguranţă, printre momentele care merită precizate se numără şi seara în care, fără să ştim motivul, în sala de sport au pornit alarmele. Nimeni nu ştia să le oprească şi, datorită acestui fapt, acestea ne-au ţinut pe toţi afară mai bine de un ceas. 
În ultima seară, deşi oboseala după ateliere începuse să-şi spună cuvântul, am participat cu toţii la promisiune. Începând cu un moment spiritual, promisiunea a fost ,atât pentru cei implicaţi, cât şi pentru restul, un moment emoţionant. De la lumânările care ardeau în gulguţe până la discursurile noilor lideri, totul a fost de neuitat. Şi unde să mai adăugam şi faptul că, tot în acea seară, Deva a fost anunţată ca fiind câştigătoarea cupei. Fericirea mare care a pus stăpânire pe sala de sport ne-a ţinut pe toţii treji până târziu. 
Următoarea zi, dimineaţa, pe când venise timpul să ne luăm la revedere, au izbucnit lacrimile. Îmbrăţişările de final ne-au dat un surplus de entuziasm pentru a continua viaţa ca adevăraţi cercetaşi, aşteptând cu nerăbdare următorul camp, care sperăm să fie cel puţin la fel de frumos ca şi acesta. Le mulţumim arădenilor pentru tot, îi felicităm pentru efortul depus şi le urăm mult success în organizarea campului de la anu’, la care cu siguranţă   vom fi prezenţi.
Timar Maria Ozana, lider exploratori


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu