Parâng...o aventură la înălţime

Un alt camp în care cercetaşii vor lucra împreunăşii se vor distra, campul din Parâng... Înca îmi aduc aminte atunci când… ia staţi puţin, hai să începem cu începutul.

Totul începe în gara la ora 4, nu, nu ora 16:00, ci ora 4, un pic cam ciudat să mergi la ora asta în gară, dar cercetaşii sunt gata oricând!
După ceva timp de căscat şi râs în gară, ajunge şi trenul, la intrarea în tren întâmpinându-ne cineva, şi anume un miros "extraordinar" care ne-a mai dezmortit puţin. Odată ce am lăsat bagajele jos din spate, a inceput un drum plin de râsete şi jocuri. Ajunşi la poalele Parângului, am luat telescaunul şi-am pornit-o... în sus.
Sus era o privelişte extraordinară. După ce am lăsat bagajele la cabană, am mers la cules de afine, deşi fulgera lângă noi. A urmat o fugă prin ploaie, după care ne-am întors la cabană. Au urmat un duş bun, nişte activităţi şi jocuri şi, apoi, ne-am băgat în pat.
A doua zi a fost hike-ul înspre vârful Cârja, însă, înainte de a ajunge acolo, am trecut prin locuri extraordinare şi am făcut şi câteva pauze de afine. Ne-am oprit şi la lacul Mija, un lac glaciar foarte frumos, unde trei dintre temerari au fost gata să îşi depună promisiunea, iar după promisiune au lansat, pe lac, câte o bărcuţă, în care se afla dorinţa cea mai mare a fiecăruia. După acest moment spiritual, am pornit la drum din nou, spre vârful Cârja. După câteva minute de mers, am ajuns la ultima porţiune de urcat înspre Cârja, aşa că ne-am tras răsuflarea şi am pornit. Când am ajuns, se putea simţi o bucurie sufletească imensă, pentru că

un moment frumos al drumeţiei este când ajungi în vârf. Din vârf am putut observa toate locurile din jurul nostru. Nu ne-am putut abţine să nu facem mai multe fotografii, dar, mai apoi, a trebuit să plecăm, pentru că spre noi se îndrepta o ceaţă foarte densă, aşa că ne-am ridicat şi am luat-o la vale spre adăpost. Tocmai când credeam că nu vom ajunge la timp la adăpost, ceaţa a început să se retragă, aşa că ne-am continuat drumul, însă nu la fel de grăbiţi. Totuşi, nu am scăpat de vremea rea, pentru că, după un timp, a început ploaia, aşa că am luat-o spre cabană cu un pas mai alert. După ce am ajuns la cabană, ne-am pus la coadă la duş, iar, după ce fiecare a avut parte de momentul lui de "igienă", a început noaptea alba, cu cântece cercetăşeşti.
Ei bine, ştiţi cum e, fiecare camp are şi un sfârşit, aşa că, după ce ne-am trezit şi ne-am spălat pe faţă şi pe dinţi, ne-am făcut bagajele şi ne-am îndreptat spre gară, însă nu cu telescaunul, ci pe pârtia de schi...la pas.
După ce am ajuns la gară şi ne-am urcat în tren, fiecare schimbat în bine, ca după fiecare camp, am făcut evaluarea campului şi-am discutat despre cât de mult îţ aşteptăm pe următorul. Vorbind, glumind, nici nu ne-am dat seama şi am ajuns înapoi în Deva. Pe geam puteam vedea cum părinţii ne aşteptau, zâmbind, aşa că,  după un salut cercetăşesc, ne-am îndreptat fiecare către casele noastre, aşteptând nerăbdători următorul camp.

Al vostru în cercetăşie, Mihai Udubaşa, temerar, Unitatea "Dracon"