Provocarea Zamolxe...încă o cupă câştigată cu succes!

        Şi în acest camp, centrul local Deva a fost prezent, reprezentat de 9 temerari, 8 exploratori și draga noastră lideră însoțitoare, Timar Ozana. Cu entuziasm şi curiozitate, am așteptat nerăbdători în gara din Cluj autobuzul ce urma să ne ducă în locul de campare, și anume Măguri Răcătău, iar așteptarea noastră a fost îndulcită de un joc de Jungle Speed și întâlnirea cu alți cercetași dragi din alte centre locale.
Ajunși în sfârșit la locul de campare, ne-am instalat, ne-am pregătit strigătele de patrulă și ne-am îndreptat spre locul unde avea să aibă loc festivitatea de deschidere.  Așteptările nu ne-au fost înșelate, căci festivitatea a fost una pe care nu o vom uita, cu nelipsitele jonglerii cu foc, scenete și hohote de râs.
După un somn odihnitor, a urmat hike-ul de 2 zile prin împrejurimile satului Măguri Răcătău. Totul a mers bine la început pentru ambele patrule devene, am avut parte de cățărări, ghicitori și vatre de foc cu auto-alimentare, însă, după aceea, neatenția noastră și faptul că staff-ul era supraaglomerat cu alte patrule ne-a făcut să deviem de la traseu și să ajungem în locul unde trebuia să dormim cu vreo 5 ore mai târziu. A doua zi de hike a decurs mult mai bine, iar organizatorii ne-au uimit cu alte probe interesante, originale, ce necesitau o mare doză de curaj și echilibru. Motivați de faptul că vom putea face un duș bun după atâta drum, ne îndreptam voioși spre locul de campare, însă ce să vezi, deoarece era déjà  seară, dușurile nu mai aveau apă. Dar nu ne-am lăsat întristați de asta, ci ne-am destins la foc cu cântece de chitară și voie bună, urmate de un somn bine-meritat.
Ziua a patra a fost una dintre cele mai frumoase zile, deoarece am fost surprinși cu un atelier foarte original și relaxant de hamace, în care jumătate de zi ne-am lăsați duși de val, dar cu andrenalină la maxim, în uriașele hamace din pădure. În a doua parte a zilei am fost provocați să contruim cele mai rezistente adăposturi la vânt și ploaie si aș putea spune că ne-am descurcat admirabil după ce organizatorii le-au testat rezistența sărind pe ele și turnând bidoane de 5 litri peste ele.
Ziua a cincea a fost de asemenea interesantă, incluzând un traseu cu indicii prin pădure, în care trebuia să alergi de colo-colo, încercuind indicii cu carioci colorate. Iar în a doua parte a zilei, provocarea a fost să contruim niște catapulte ce să arunce o sticlă de 2 litri 7 metri în față, probă la care toate echipele au reușit să obțină rezultate satisfăcătoare.
Și a venit și ultima zi, ziua olimpiadelor, în care am sărit în saci cu boluri de făină în cap, am făcut noduri, am tras de sfoară până am ajuns în mocirlă și am supraviețuit pânzei de păianjen. Seara însă, ne-a așteptat festivitatea de încheiere a campului, premierea și prezentarea scenetelor. Fără prea multă inspiraţie de moment, centrul nostru local a interpretat bine-cunoscuta scenetă “Amu e timpu?”, însă, în mod suprinzător, tututor le-a plăcut. Surpriza cea mare a sosit la festivitatea de premiere, când am aflat că centrul local Deva a câștigat locul I, premiul cel mare, cupa Provocarea Zamolxe, însoțită de un cort. După multe țopăieli, bucurie şi felicitări din toate părțile, ne-am așezat în jurul giganticului foc de tabără ce a fost organizat, și, privindu-l, am ascultat melancolici acorduri de chitară, gândindu-ne că în dimineața următoare va trebui să ne întoarcem din nou acasă, în paturile noastre comode, însă cu multe amintiri , experiențe și prieteni noi.
P.S. Steagul furat a fost recuperat.
Gata oricând!
Azamfirei Luisa Maria, exploratoare
P.S.: Poze în curând!